Povesti cu stiuci la metru, Suedia, Lapland Pike 2007, 2009, 2018. Hai si tu in 2019!

“ Lapland Pike este o competitie care intentioneaza sa ofere libertate maxima tuturor participantilor, intr-o arie mare de pescuit pe raul Umealven din Suedia. “ a fost primul mesaj primit de la Greger Jonsson. Mai participasem in trecut, impreuna cu lotul national al Romaniei la doua editii Lapland Pike organizate de Greger in anii 2007 si 2009, expeditii cu multe amintiri frumoase legate de pescuitul in Scandinavia. Acolo, in Suedia prinsesem prima mea stiuca de peste un metru. Parca a fost ieri…

Aventuri la Pescuit

Prima mea expeditie in Suedia am facut-o impreuna cu primul lotul national “Aventuri la Pescuit”: Eugen German, Sabin Buzatu, Cristi Anghelina, Ion Dumitru, Bogdan Sofonea. Media de pescuit eu, Sorin Dragoi, Malin Musatescu, plus insotitori/suporteri Doru Somesan, Petre German, Mihai Sofonea. La acea vreme Lapland Pike a fost singura variant in care puteam participa ca si lot al Romaniei.

 

 

 

Doi in barca

Pentru un plus de socializare, la Lapland Pike concurentii trageau la sorti partenerul cu care aveau sa pescuiasca a doua zi in barca. Pe o zona cu apa mica si cu ajutorul lingurilor oscilante Sabin Buzatu a castigat detasat aceasta editie. Un prim rezultat international important pentru ceea ce avea sa fie mai tarziu Liga Romana de Spinning.

 

Pro Natur

In zilele care au urmat, am mutat caravana la Lappland Pro Natur, un camping pe malul Angerman – Gafsele, unde l-am avut ca gazda si ghid pe Arnaud Regnoult, un francez indragostit iremediabil de Suedia si stiucile sale. Dupa un scurt instructaj, Arnaud ne-a rugat sa fotografiam toate stiucile de peste un metru pe care urma sa le prindem.

 

 

 

100 cm records

Stiuci la metru, doua! Prima a prins-o Eugen, 103 cm, pe a doua eu, 105 cm. Plus cateva peste 90 cm, la trena cu oscilante. Asa ne-am gandit noi ca acoperim mai multa apa…si bine am facut. Am primit diplome si onoarea de a avea fotografiile pe panoul cu capturi peste un metru Pro Natur.

 

Stiuca si pastrav de mare, 2009!

La invitatia lui Greger, in 2009 am revenit in Suedia, tot la Lapland Pike. De aceasta data in zona Kattisavan, pe un lac de dimensiuni mai mari ca cel din 2007. Programul cuprindea si primul campionat de pescuit la pastrav de mare in Norvegia, normal ca am participat si acolo. Eugen Cozma a fost primul si ultimul Campion Mondial la aceasta disciplina, fiind prima si ultima editie. Dar asta este alta poveste.

 

 

 

18 ore pe zi

Cu Eugen si Petre German, Adi Spiac, Eugen Cozma, Radu Gabriel in lot, in urma experientei din 2007, eram mai mult ca siguri ca vom fi din nou pe podium. Ne-am distrat cu sute de stiuci, pastravi si lipani pana in ziua concursului, pescuind mai mult de 18 ore in fiecare zi, in conditiile in care noaptea era lumina ca in plina zi. In aceeasi formula ca data trecuta, s-au tras la sorti partenerii.

 

 

Capitan x 2

Concursul avea doua manse, iar fiecare participant era capitan timp de o zi in barca, adica stabilea unde se depalseaza barca pentru a pescui. Dupa prima ora de pescuit, partenerul de barca a lui Adi Spiac i-a cedat capitania pentru ambele manse. Si bine a facut, ambii au prins cele mai multe stiuci din concurs.

 

 

Aur

Cum speram din prima mansa, Adi Spiac a castigat al doilea trofeu Lapland Pike pentru Romania. Cateva zile mai tarziu, in Norvegia, Eugen Cozma castiga in premiera prima Cupa Mondiala de Sea Trout, alaturiari de Fernando Mihailescu la categoria fly fishing.

 

 

 

 

Back to the future

Am revenit la invitatia lui Greger pentru Lapland Pike 2018, fara lotul national, acesta participand de cativa ani exclusiv la competitile FIPS. Dar am avut in delegatie doi Campioni Mondiali, Robert Boanta si Andrei Sava, eu si Cox, iar ca echipa media Fishing and Hunting Channel prin Cristi Albu si Florian Niturad. De aceasta data nu am plecat in ideea castigarii acestei competitii, ci mai degraba intr-un mic concediu de pescuit.

 

 

Dorotea

Am zburat pana Stockholm cu 30 de mulinete, 30 de lansete si peste 100 de kilograme de naluci stiind ca cele doua locatii pe care urma sa le vizitam tin stiuci mari. Rectific, nu mari, foarte mari. Pana la primul lac de la Dorotea am mai parcurs 700 de kilometri cu un microbuz, dar nu am simtit drumul, compania fiind mai mult decat placuta iar sperantele pe masura. Urmau 7 zile de pescuit tipic suedez, stiuci mari asezonate cu pastravi si lipani in pauze.

 

 

Pregatiri

Ajunsi in miezul noptii la campingul de la Dorotea, ne-am urat bun venit la un pahar de wisky dupa care am inceput sa ne pregatim lansetele, la prima ora a diminetii aveam intalnire cu ghidul nostru Lennart. Povestirile si aminitirile din timpul pregatirii echipamentului au un farmec aparte, asa ca in Operatiunea Montrul, un film in care de-a lungul timpului toti ne-am regasit. Apucam sa dormim doar doua ore.

 

 

 

Lennart

La ora stabilita, Lennart, ghidul nostru, ne-a condus catre lacul unde urma sa pescuim timp de doua zile, un lac salbatic aflat la 20 km distanta. Prima informatie…cu cateva zile in urma se prinsese o stiuca de 115 cm la trena. Bun.

 

 

Trena?

Da, la trena se prindea. Lennart ne-a spus ca datorita frotului rece venit stiucile mari stau la 9-10 metri adancime si singura variant sa le prindem este pescuitul la trena. In prima faza ne-am incapatanat sa pescuim de pe loc, fara rezultate notabile, cateva stiuci mici si bibani. Lennart face ture la trena cu Cristi Albu si Florian Niturad si incepe sa prinda cateva stiuci mai imbracate. Scotocim si noi trusele in cautarea voblerelor deep diver.

 

Calul de dar

Nu se cauta la dinti. In pauza de masa de pe insula, Cristi Albu ii cere lui Cox un vobler deep diver, cele pe care le avea in trusa lui nu coborau mai mult de 4 metri, iar stiucile stateau intre 7 si 10 metri. Intamplarea a facut ca voblerul ales sa fie fix un Savage Gear, brand pe care Cristi il reprezinta in Romania. Razand, i-a replicat lui Cox: “Cum ar fi sa prind prima mea stiuca de un metru la voblerul asta?”

 

 

Papa bun

Pranzurile aici sunt ceva aparte. In mijocul naturii suedezii au construit mici colibe pentru a servi masa sau pentru a se adaposti de ploaie. Nu stiu daca mancarea lor este delicioasa, stiu doar ca cele mai savuroase pranzuri la pescuit le-am luat in Suedia. Mai ales cand nu ai tacamuri si mananci o salata cu ajutorul lingurilor oscilante din dotare.

 

 

Caracalina

La scurt timp dupa pauza, cu voblerul primit imprumutat Cristi si-a prins prima lui stiuca de peste un metru. Mai precis 104 cm. Trabucul era pregatit, la fel ca si povestea: “Dadeam la trena un loc stiut numai de mine cu voblerul primit de la cineva drag mie…Atacul nu m-a suprins…”Cox l-a felicitat si i-a cerut voblerul inapoi.

 

 

 

 

S-a furat mireasa

Am prins si noi cate ceva, asa cat sa zici: “Ei, lasa!”

 

Hai Romania

Am parasit Dorotea, Greger ne astepta la o distanta de 150 km in Kattisavan pentru inregistrarea la Lapland Pike 2019, pe raul Umealven. Concursul era acum in echipe de doi pescari, fara tragere la sorti, Romania fiind reprezentata neoficial de Team WSB (Andrei Sava-Robert Boanta), Team Rapitori Mania (Andy Arif – Bogdan Doncea) si Team Delta Spinning (Razvan Negreanu – Florin Voicu) echipa care ni s-a alaturat mai tarziu.

 

 

 

Umealven

Mai pescuisem in trecut pe Umealven, stiam in principiu cum si cu ce trebuie sa pescuim. Oricum lansetele erau facute, nalucile pregatite, drumul l-am facut pe nesimtite, ca sa rimeze. Echipa F&H venita teoretic sa filmeze detinea o mare parte din arsenalul pe care cu greu l-am reintrodus montat in masina. Am facut o socoteala cate mii de euro aveam investite in scule. Un lucru este cert, pescuitul este unul dintre cele mai costisitoare hobby-uri.

 

Ace, brice si carice

La capitolul naluci, ca si romani, mari investitori in articole de pescuit, cred ca stateam cel mai bine dintre tarile participante. Nu ne lipsea nimic, ba chiar aveam si de prisos. Pe langa traditionalele oscilante si spinnerbait-uri, eram echipati cu glidere si gume mari, naluci hybrid (hard+soft), rattling-uri, crank-uri si tot ce am plimbat noi print ruse ani de zile in cautarea stiucilor.

 

470 km

Asta este lungimea totala a raului Umealven. Am avut un sector de cateva zeci de kilometri, din pacate indisponibili pentru noi, barcile noastre fiind mici, instabile si echipate cu motoare termice de 5 cp. Din aceste motive am fost limitati la o zona destul de restransa pentru pescuit zona care, din pacate, cum aveam sa aflam pe propriile noastre naluci, nu tinea stiuci mai mari de 80 cm.

 

 

Sedinta tehnica

Regulile concursului erau simple. Punctau cele mai mari 5 stiuci peste 70 cm prinse in doua zile. Dupa ce le prindeai, capturile trebuiau asezate pe rigla de 150 cm (hahaha), fotografiate,iar pozele trimise pe grupul de WhatsApp al organizatorilor si bineinteles eliberate. Apropos, in Laponia semnalul 4G este la fel de raspandit ca si renii, in toate zonele salbatice unde ai jura ca nu exista tipenie de antene.

 

Greger si Jessica

Sustinuti de comunitatea Lycksele, Greger si Jessica, organizatori, promoveaza pescuitul sportiv si competitile in randul suedezilor prin acest proiect numit Lapland Pike. In acelasi concurs au participat echipe de spinning din barca si echipe de kayak, clasamentele fiind diferite pe fiecare sectiune. Dupa prima zi am fi vrut si noi sa pescuim din kayak, deplasarea cu masina + barca/kayak fiind permisa pe toata lungimea sectorului de concurs.

 

 

 

Premii

Pe langa premiile cash si echipamentele oferite de Lapland Pike castigatorilor, toti participantii au primit de la Strike Pro cate un glider Buster Jerk si un plic cu Pig Shad, naluci perfecte pentru apele si pestii din Suedia. Robert Boanta si Andrei Sava au suplimentat premiile cu 6 truse de naluci soft 4Predators si o lanseta custom made ASava pentru cea mai mare captura. Proudly made in Romania.

 

Toate bune pana aici, ne-am urcat in barci si am inceput joaca. Joaca de copii credeam noi...

 

Socoteala…

…de acasa nu se potriveste cu cea din targ. In fata unei mari de apa privita din barcutele noastre mici ne-am limitat la cateva zone apropiate pe care le-am  studiat pe o harta batimetrica disponibila pe aplicatia Fish Brain. Barcile noastre erau amplasate departe de cursul principal al raului si nu aveam posibilitatea sa le mutam cu masina in lipsa unui peridoc. Totusi, am ramas increzatori in sansa noastra.

 

 

Start

Si am pornit catinel in ritmul motorului de 5 cai (doi timpi) pe locurile descoperite in ziua de antrenament. Stiucile, foarte active, raspund imediat la linguri oscilante si spinnerbait. In paralel incercam cu glidere si softuri mari in speranta de a selecta pestii mai mari. Stupoare…nu ne deranjeaza nicio mascata.

 

1,2,3, 10, 20, multe stiuci

In scurt timp descoperim ca dimensiunea de 70 cm punctabila este greu de atins, dar reusim sa scobim cateva exemplare intre 75 si 80 cm. Fotografii, WhatsApp, suntem printre primele echipe care puncteaza. Hai ca stam bine, consideram noi in febra atacurilor care continua. Dam si de alea mari.

 

 

Prapad!!! Incep sa curga pe grupul de WhatsApp capturile celorlalti concurenti…91, 98, 101 cm. Si par a nu se mai opri. Abia acum imi dau seama ce simte Sava cand face flotarile alea de dimineata in maini. Nu-i bine cu tot sangele in cap, asta-i clar! Stiucile noastre incep sa para din ce in ce mai mici.

 

E de belea

Dupa prima mansa ne dam seama ca nu mai putem recupera handicapul decat daca iesim pe albia mare a raului. O ora dus, o ora intors, nu stim locurile, vremea este caineasca, frig, vant si ploaie. Andrei si Robert raman in zona cunoscuta, eu si Cox pornim spre albie, oprindu-ne din cand in cand pe locurile care ni se pareau promitatoare. Din stiuca-n stiuca, ajungem in zona dorita. Deschidere ca pe Dunare, valuri ca la mare, vreme perfecta pentru kayak.

 

 

 

 

Incepe distractia

In timpul ce incerca sa scoata o stiuca la minciog Robert calculeaza gresit pozitia de sprijin si rupe doua lansete pe genunchi. Eu ii plantez lui Cox pe fata un Pig Shad, rezultat… o ancora in fata, una in ureche si un mic edem in mandibula de la plesnitura cu plumbul folosit la lestarea nalucii. Suntem bine. Cox spune dupa ce reusesc sa ii extrag ancora din ureche: “Putea sa fie mai rau, bine ca nu mi-ai rupt lansetele!”

 

 

 

5 stiuci = 501 cm

Da, ati citit bine, cu o medie de 101 cm pe cele 5 stiuci, Alexander Östlund si Anton Nilsson din Suedia au castigat Lapland Pike 2018. La cealalta categorie, kayak, Jakub Kabat si Mascha Mrskoč au reusit sa fie cei mai buni.

 

Greger Jonsson - organizator

"Multumesc tuturor, ati fost cei mai bun competitiori din toate editiile Lapland Pike, v-am simitit mai mult prieteni decat adversari. Am primit o sugestie de la echipa Cehiei ca anul viitor sa tragem premiile la sorti, astfel orice element negativ creat de febra premiilor sa dispara si Lapland Pike sa devina mai degraba un festival al pescuitului la stiuca. Va astept cu drag si Lapland Pike 2019."

 

 

Mari si multe

Mai avem inca o zi de pescuit, iar Greger ne trimite in aval de Kattisavan la 30 km, pe un baraj al raului Umealven, in localitatea Umgransele, unde ne asteapta un ghid pe nume Kenneth Klintefelt. La instructaj ne spune ca media pestilor din aceasta zona este de 6-7 kg si avem voie sa pescuim doar cu naluci mari. Pentru siguranta, in cazul in care stiuca inghite total naluca, ne echipeaza cu clesti pentru taiat ancorele. Gata, luam la metru!

 

98, 101 cm un butuc scapat

Lacul nu este mare si Kenneth ne arata pe harta trei zone in care s-au prins in ultima vreme stiuci mari. Ne urcam in tromba in barcile puse la dispozitie si in 10 minute atacam cu o ploaie de naluci prima zona fierbinte. Rezultatele nu intarzie sa apara si punctam, eu cu un 98 cm, Cristi Albu cu un 101 cm. Ne mutam pe o zona cu curent puternic si cea mai mare stiuca pe care am vazut-o in viata mea imi ataca naluca. O scap.

 

 

101 si 103 cm

Robert, impreuna cu Andrei, vine si el pe locul faptei, se ancoreaza si prinde o stiuca trecuta de metru. Puncteaza si Florian, cameramanul nostru, dupa ce ii cere lui Cristi una din lansete: “Da-mi si mie sad au de cateva ori!”. Cox bate marunt din buze si schimba naluca dupa naluca: Pig Shad, Gupie, Buster Jerk. La fel si Andrei cu Peto si alti “sobolani” trecuti de 20 cm. Pe masura ce soarele incepe sa se retraga rata lansarilor si presiunea creste.

 

 

111 cm

Atac scurt langa barca si Cox exclama: “Ai de plm, ce mare e!”. Incepe un drill pe cinste in curentul raului, eu filmez si ma minunez de fiecare data cand o ridica la suprafata. In cateva minute, butucul oboseste si poposeste in minciog. 111 cm! Cox tipa de fericire: “Stiam am eu ca nu ma lasa Suedia sa plec acasa fara o captura de peste un metru!”

Anul acesta vom repeta cu siguranta aceasta experienta, sper eu, in aceeasi formula. Daca v-a facut cu ochiul aceasta expeditie in Suedia, va anunt ca Lapland Pike continua cu editia 2019, in locatia de la Dorotea. Locurile sunt limitate la 50 de echipe, inscrierile se pot face pana la data de 31 iulie 2019.

https://laplandpike.se/