Ne aliniem la GDPR!

Vă aducem la cunoștință că www.rapitorimania.ro utilizează fișiere de tip cookie și alte tehnici similare pentru a asigura funcționarea site-ului și protejarea datelor dvs., pentru a vă oferi o experiență cat mai placută și personalizată, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul într-un mod anonim.

Le oferim partenerilor noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză a traficului informații cu privire la modul in care folosiți site-ul nostru prin intermediul cookie-urilor pe care ei le pot seta.

Înainte de a continua navigarea pe www.rapitorimania.ro, vă rugăm să citiți și să întelegeți conținutul Politicii de utilizare cookie și al Politicii de confidențialitate.

Prin continuarea navigării și utilizarea serviciilor noastre, vă exprimați acordul cu privire la Politica de utilizare cookie și la Politica de confidențialitate.

Ultima modificare: 29.05.2018

Stiuci mari, Suedia, Stefan Trumstedt si Lapland Pike 2019 in cateva vorbe. Si poze.

23 august 2019   |   1390   afişări   

 

Daca in primii ani Lapland Pike se dorea a fi o simpla competitie de socializare si promovare a zonelor din Nordul Suediei, ei bine, anul acesta concursul a luat o turnura profesionista prin prisma echipelor participante, nu mai putin de 59 la numar. Printre acestea, nume sonore din peisajul pescuitului la rapitori din Suedia ca Stefan Trumstedt (CWC-Strike Pro), Micael Collen, Andreas Högberg (Wolfcreek Norr), Björn Boström, Jesper Widen (Jiggar.nu Black) plus alti pescari profesionisti de competitie din care participa in cele 100 de competitii organizate anual in Suedia la rapitori din barca.
 
 

Cehia, actuala Campioana Mondiala Fips a participat cu cateva echipe care activeaza in campionatul lor national si la competitiile internationale, pescari cu care ne-am mai intalnit de multe ori fie pe la FIPS, Holbina sau alte competitii din Europa.

 
 

La capitolul echipe romanesti, opt la numar, nu putea sa lipseasca Andrei Sava si Robert Boanta, Campioni Mondiali FIPS in Rusia 2017 insotiti Florin Voicu, George Floricel, Andrei Raduly, Razvan Dragan, Razvan Negreanu Andrei Tegusi, Cristian Peev, Elvis Vigu, Dorin Popa, Vitalie Sarbu, Liviu Romanescu, Ciprian Gurban, Robert Cristescu, Radu Vraciu. Delegatia Romaniei a fost completata cu Cristi Albu si Mae echipa TV Fishing&Hunting si subsemnatul, Andy Arif. Eu am facut o echipa mixta Suedia/Romania impreuna cu Stefan Trumstedt reprezentand Rapitorimania.ro, CWC si Strike Pro.

 
 
 
 

De la caiace, barci pneumatice cu motoare de 4-5 cai, pana la barci Larson, Nitro, Bass Cat dotate cu sute de cai putere, echipele participante au incercat in cele doua zile de antrenamente oficiale sa gaseasca reteta succesului in a prinde cele mai mari cinci stiuci de peste 70 cm pe lacul Bellvik. Si nu a fost deloc usor in conditiile in care primele cinci echipe din clasament au reusit pana la finalul concursului sa puncteze cu doar 3 stiuci in doua zile.

 
 
 
 

Eu am fost unul dintre putinii fericiti care au beneficiat de tehnologie si barci de ultima generatie, in prima zi de antrenament pescuind impreuna cu Cristian Peev si Elvis Vigu dintr-un Bass Cat dotat cu motor Evinrude de 200 cai, motor electric Minn Kota Ultrex, ancore Talon si sonare Garmin GSP Map 922 si 1222 Touch cu functii Panoptix, Live Scope si Real View 3D. Asa am identificat doua zone fierbinti cu stiuci de peste 70 cm, vazand toti pestii live, pesti prada, bibani si stiuci, 3D in fata barcii. Impresionant.

 
 
 

In cea de-a doua zi de antrenament, m-am mutat in barca lui Stefan, o Larson pe care practic nu mai aveai ce sa instalezi din punct de vedere al motoarelor si electronicelor: motor Suzuki 200 cai, Minn Kota Ulterra, trei Humminbird Solix 12 si 10, doua Minn Kota Talon, toate acestea conectate in retea. Vis. Am reusit sa scanam cu Autochart zonele gasite de mine in prima zi si sa incercam alte locuri noi timp de cateva ore. Stefan era pentru prima oara pe lacul Bellvik, astfel am avut ocazia sa vad cum abordeaza un lac necunoscut. Fiind in plina perioada de racire si vreme neprielnica a cautat locuri unde temperatura apei era mai mare, pestii prada urmati de rapitori, directia vantului si golfurile linistite, capetele de sector cu intrarile din rauri, locuri cu vegetatie si apa adanca in imediata apropiere a malurilor.

 
 
 
 

Din informatiile adunate la finalul zilei si concluziile noastre, stiucile mari si “dese” erau pe capetele de sector in apropierea raurilor, locuri pe care am decis sa nu pescuim deoarece erau deja “populate” de alti concurenti din Suedia si Romania, prieteni de-ai mei sau de-ai lui. Ne-am facut strategia vizand pentru concurs trei locuri cu potential unde sigur nu ne intersectam cu alte barci. Inafara acestor locuri am hotarat sa mai incercam altele noi, gasire pe harta batimetrica urmand intuitia si experienta lui Stefan. Seara a continuat cu o prelegere sustinuta de Andrei Sava despre cum a reusit sa ajunga in 2017 Campion Mondial si felul in care se pregateste pentru competitii, o lectie apreciata atat de noi, cat si de ceilalti concurenti. Veti avea ocazia in curand sa vedeti si un material video pe aceasta tema. La capitolul socializare Romania s-a situat pe primul loc in toate cele 4 zile ale concursului, s-au legat noi prietenii la un pahar si o poveste de vorba in campingul din Dorotea, Doro Camp. Stefan si-a regasit multi prieteni din Suedia veniti la aceasta competitiei si a castigat altii noi din delegatia noastra spunand: “How cool is that, pike fishing reuniting us all here in this place!”.  

 
 

Sedinta tehnica la orele 10.00, ridicam fisele, riglele de masura si premiile de participare oferite de CWC Strike Pro. Orele 12.00, start mansa 1, cap compas primul loc, o insula lunga de cateva sute de metri cu vegetatie in maluri si praguri pana in 6-7 metri. Am hotarat sa pescuim diferit, fiecare cu ce stie mai bine, eu in lungul maului cu naluci mici, gume de 10-15 cm jiguite pe prag si spinnerbait, linguri si voblere ca naluci reactive, el cu naluci mari, Pig Shad de 23- 27 cm, diverse culori si lestari, intre ape. Stiluri diferite din toate punctele de vedere. La scurt timp a aparut si prima stiuca punctabila la spinnerbait, 72 cm, au mai urmat cateva la limita celor 70 de cm. In minus, bineinteles.

 

Dupa ce prindeai stiuca, o masurai si o fotografiai pe rigla primita de la organizatori. Pozele se incarcau live pe site-ul competitiei, asadar puteai sa vezi in orice moment ce prinsesera celelalte echipe si clasamentul intermediar. Dupa cateva ore din prima mansa doar cateva echipe punctasera cu cate o stiuca, doar doua sarite de 1 metru, era clar ca va fi destul de greu tuturor sa atinga limita de 5 stiuci, cel putin in prima zi.

 
 

Vanam in continuare stiucile pe sonar, cautand bancuri de pesti prada sau bibani, dar fara succes. Mici si rare. Hotaram de comun acord sa ne mutam pentru ultimele doua ore pe cel de-al doilea loc gasit in antrenament, o succesiune de praguri si insule scufundate unde prinsesem mai multe stiuci punctabile  timp de doua zile. Pozitionam barca astfel incat sa putem prinde cat mai multe praguri intre apa adanca si apa mica, exact unde vedem bancurile de pesti pe sonar. Nu insistam prea mult pe fiecare loc, incercam sa pescuim la limita atacurilor de biban. Stefan insista cu un Pig Shad, ma rog, insista…el pescuieste 99% din timp cu Pig Shad, pana cand are un atac violent, inteapa si imi spune ca are o stiuca, dar nu crede ca este punctabila. O aduce incet bombanind pana cand se trezeste cumatra si incepe sa ia fir: “It’s a good one!”. Sar cu minciogul, hop in barca, 84 cm. Avem doi pesti. Scanam in continuare zona, cautam locuri noi pentru a doua zi, mai prindem cativa bibani si am un ultim atac violet pe un Pig Shad Junior, culoarea mea preferata Ice Shad. De aici incepem maine, “Get them all!”.

 
 
 

Doar cateva echipe au reusit sa inregistreze doua capturi in prima zi si teoriile capetelor de sector ni se confirma, Andrei si Robert prinzand o stiuca punctabila in capatul lacului pe unde bagam barcile, exact pe locul unde scapasera in antrenamente trei balabuste la metru, si prin cateva echipe din Suedia care au punctat in apropierea raului. Urmam strategia din prima zi si incepem mansa cu numarul doi pe locul unde am prins ultima stiuca, insotiti de doua echipe de filmare. Dupa doua ore si jumatate din cele sapte ale mansei, nu avem niciun peste punctabil, doar doua atacuri nefinalizate si cateva trasaturi firave de biban. Probabil le-am prins pe toate aici. Continuam pescuitul pe alte locuri, cu ochii in sonar si pe harta batimetrica, mai prindem cateva stiuci nepunctabile, incercam sa stam cat mai mult cu nalucile in apa de pe un loc pe altul. Cu o ora inainte de final, ne uitam pe site si constatam ca am picat de pe pozitia 4 castigata in prima zi, cateva echipe prinzand trei stiuci punctabile, printre care Andrei si Robert, liderii primei zile Norrlands Hugg (liderii primei zile) plus inca una dintre cele mai puternice echipe venite din Suedia, Wolfcreek Norr.

 
 

Facem un calcul rapid, avem nevoie de o stiuca pentru a ne pastra pozitia in primele cinci locuri si doua stiuci pentru a castiga concursul. Timp, mai avem, dar unde sa mergem? Fix pe locul unde anul trecut Cristi Albu prinsese prima lui stiuca de peste un metru din viata lui, un platou scufundat unde apa avea 5-6 metri, platou pe care il scanasem in antrenament. Mai avem 20 de minute la dispozitie ne lasam in deriva cautand bancul de pesti prada si bibani, ii gasim, incepem sa lansam pe directia acestora. Stefan pescuieste cu un Pig Shad Giant de 27 cm, eu la capatul opus cu un Pig Shad Jr. de 15 cm, avem cateva trasaturi de biban pana cand simt un atac scurt si tare, ca la salau. Intep, incepe drill-ul, ii spun lui Stefan ca am o punctabila in lanseta. O scap, injur, arunc lanseta in barca, Stefan spune: “Don’t worry my friend, you will take another one, we still have 10 minutes!”. Lansez din nou de aceeasi directie, imi da din nou, drill de infarct pe sub barca, minciog, masura, foto, 71 cm, poza urcata pe site! Mai erau fix cinci minute din concurs, minute in care chiar am crezut ca voi prinde si cel de-al doilea peste. Nu l-am mai prins.

Top 5

Team name # of Pikes Length
Norrlands Hugg 3 280
Wolfcreek Norr 3 277
TSUNAMI Black Horse 3 248
CWC/Rapitorimania 3 227
Team WSB 3 225
 
 
 

Final concurs, pe locul intai, liderii din prima zi, Norrlands hugg – Olov Andersson, Kim Hägglund cu trei stiuci dintre care doua de peste 1 metru, toate prinse la Pig Shad, in zona de varsare a raului. Intamplare sau nu, toti pestii i-au prins cu Pig Shad.

 

Locul II si detinatorii celei mai mari capturi, 111 cm, Wolfcreek Norr – Micael Collen, Andreas Högberg, care au pescuit pe aceeasi zona cu Robert si Andrei. Toate cele trei stiuci le-au prins in cea de-a doua zi, in apa mica dupa ce incercasera in zadar sa pacaleasca stiucile mari pe adancimi de 10-11 metri. Au auzit si vazut un atac intr-o zona din mal cu vegetatie, pe o apa de 30-40 cm.

 

Locul III, TSUNAMI Black Horse – Martin Barej, Milan Špráchal, cunoscatori ai lacului si foarte buni pescari de stiuca, au deslusit tainele stiucilor tot in ultima zi.

 
 

Pe locul IV, eu si Stefan, pe locul V, la doar doi centimetri distanta, Andrei si Robert, team WSB. Restul clasamentului il puteti vedea pe: https://laplandpike.se/

 

Sa nu uitam si categoria caiac, castigata de KAJAKAREL – Kaja Skalicky cu doua stiuci.

 
 
 
 
 

Tot asa de ultim moment, inainte de finalul concursului, Cristi Albu, din postura de realizator TV, nu de concurent, intra pe sectorul unde erau mai multe echipe romanesti in speranta de a prinde o stiuca mare in drill pe camera de fimat pentru a-si putea face o inchidere de spectacol la filmele ce vor urma pe Fishing&Hunting Channel despre Lapland Pike 2019. Se intalneste pe apa cu echipa Florin Voicu si George Floricel, aflati in plin concurs, care ii sugereaza sa incerce pe un loc unde prinsesera mai mult de 30 de stiuci mici. Albu se conformeaza, ataca golful mentionat, pune spinnerbaitul care l-a consacrat si bang. Doua stiuci, 98 si 99 cm si mai putin de jumatate de ora. Asa stiuci?

 

In ciuda pestilor putini pentru un lac din nordul Suediei, pentru mine Lapland Pike a fost una dintre cele mai placute competitii la care am participat. Cele patru zile petrecute alaturi de Stefan Trumstedt au fost, ca sa il parafrazez: “Super cool!”. Sper sa ne vedem sau revedem anul viitor, in aceeasi formula, la Lapland Pike 2020, de acesta data pe raul Ångermanālven din Åsele.

Cam atat, asa pe scurt, despre Lapland Pike 2019, Suedia. Urmeaza multe materiale video si articole despre aceasta expeditie cat de curand pe www.rapitorimania.ro, canalul YouTube https://www.youtube.com/c/andyarif si pe F&H Channel. 

Andy Arif

 
 
 
 
 
 
Top 5

Team name # of Pikes Length
Norrlands Hugg 3 280
Wolfcreek Norr 3 277
TSUNAMI Black Horse 3 248
CWC/Rapitorimania 3 227
Team WSB 3 225
 
 




Comentarii


Momentan nu există comentarii.


 
 whiteman.ro