Ne aliniem la GDPR!

Vă aducem la cunoștință că www.rapitorimania.ro utilizează fișiere de tip cookie și alte tehnici similare pentru a asigura funcționarea site-ului și protejarea datelor dvs., pentru a vă oferi o experiență cat mai placută și personalizată, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul într-un mod anonim.

Le oferim partenerilor noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză a traficului informații cu privire la modul in care folosiți site-ul nostru prin intermediul cookie-urilor pe care ei le pot seta.

Înainte de a continua navigarea pe www.rapitorimania.ro, vă rugăm să citiți și să întelegeți conținutul Politicii de utilizare cookie și al Politicii de confidențialitate.

Prin continuarea navigării și utilizarea serviciilor noastre, vă exprimați acordul cu privire la Politica de utilizare cookie și la Politica de confidențialitate.

Ultima modificare: 29.05.2018

In asteptarea lui Mos Clean. Record de 45 de cm pe un rau de munte.

4 ianuarie 2016   |   3043   afişări   

Ar fi putut fi o zi banala de decembrie, in care majoritatea oamenilor prepara mancarea traditionala de Craciun sau “citesc” cate o tuica fiarta in gura sobei depanand amintiri din anul care tocmai se va termina. Cam asa a inceput ziua si la noi, in judetul Prahova, la Lipanesti, locul in care se prepara si se ambaleaza intreaga gama de nada Senzor Planet. Un pahar matinal in plus a fost insa suficient sa ne deturneze de la treburile casnice, Florica “Clampau”, fiind cel care a incercat marea cu degetul:
“Bai maimutoilor, pe o vreme ca asta stam ca prostii in casa? Hai mai bine sa iesim sa inmuiem putin plutele in apa, sa vedem cum se comporta ultimele mele creatii” (din pasiune, zice el, de foame, zicem noi, Florica confectioneaza si vinde diverse modele de plute de mare calitate).
Punct ochit, punct lovit. Imediat “maimutoiul” Piti percuteaza si abandoneaza instantaneu ambalarea sarmalelor din gama 1016, pornind spre beci sa scoata ceva nada pentru clean: o palincuta pentru nadit si ceva vinisor pentru pastrarea clenilor pe pat. Sunt convins si eu sa pornesc utilajul cu volan, cu o mare strangere de inima insa, stiind ca va trebui sa tin si azi post la “trosneala”. Sunt singurul “maimutoi” cu permis auto din gasca.
“Baa, merg si eu ca doar n-o sa stau singur cu fetele acasa!”, sare ca ars de popou Niky in sus.
“Mare tantalau si asta! Eram unul contra patru!”, ne zice Piti, suparat ca iar nu mai are undita favorita pe mana, Niky fiind posesorul de drept al singurului “bat” de 6 metri pe care il aveam.
 
In fine, urcam sculele (4 undite) si “maimutoii” (4 bucati) in masina, luam repede ceva de crapat in noi, 2 toporisti ca sa scotem niste carii de lemn (viermi albi care traiesc in buturugi putrede, favoriti la masa de Craciun a clenilor.
 
 
 
Urcam aproximativ 20 de km, pe un loc cunoscut doar de noi, luam cizmele, proviziile si facem imparteala cariilor. Vreme superba, soare, clenii deja ne priveau din apa cu pofta sau cel putin asa credeam noi. Primul lanseu, primele injuraturi. Piti agata linia cu pluta daruita de maestrul Clampau intr-un pom de vis-a-vis, se intinde dupa ea, face un spagat si … inevitabilul se produce. Se lungeste pe vadul nostru cat este de lung, din cauza unei pietre, zice el, din cauza palincii, zicem noi.
 
 
 
In fine, ramanem 3, cautam alt vad mai in amonte, victima fuge in masina cu motorul pornit, la uscare si somn, daca tot nu a prins clean. Niky esueaza si el pe un vad nou, dar continua sa pescuiasca cu apa in galosi si vinisor rosu la bord, ca un bun cunoscator al traditiilor de Craciun.
 
 
 
Prinde in 10 minute 4 bucati de circa 2-300 grame si nu-l mai putem urni de acolo, chiar vociferand la noi si alungandu-ne cu cuvinte care nu pot fi reproduse aici. Raman doar eu cu Clampau, gasim alt vad, linistit si cu apa destul de adanca, aprox. 1.5 m, care pentru un rau mic de munte este ideala. Incepem recitalul (mai mult el) si cautarea de solutii noi (mai mult eu).
 
 
 
Urmeaza 2 ore fantastice, cu peste 20 de cleni capturati, printre care si un record pentru acea zona, un superb exemplar de 910 grame si 45 cm, peste care m-a facut sa fac si eu baie si astfel sa maresc la trei numarul ranitilor in urma contactului cu apa rece ca gheata. Maestrul Clampau (cum s-a autointitulat dupa captura) nu tine cont de miorlaielile noastre ca ne este frig, insista sa ramana sa mai prinda, dar si rabdarea noastra are o limita.
 
 
 
Fizic, nu avem ce sa-i facem (are 100 de kg fara cele 20 de plute pe care le are mereu in buzunar), asa ca facem apel la vorba buna, aruncand in apa cateva pietre si lemne din zona…. Asa s-a incheiat o expeditie scurta, dar plina de actiune, cel putin ptr unii.
 
PS In aceasta povestire niciun pescar sau peste nu au fost raniti sau trotilati, pestii intorcandu-se in apa, iar pescarii la tuica fiarta de acasa.
 
La multi ani!
 
Vladut Mateianu


La 3 persoane le place asta.


Comentarii


Momentan nu există comentarii.


 
 whiteman.ro