Ne aliniem la GDPR!

Vă aducem la cunoștință că www.rapitorimania.ro utilizează fișiere de tip cookie și alte tehnici similare pentru a asigura funcționarea site-ului și protejarea datelor dvs., pentru a vă oferi o experiență cat mai placută și personalizată, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul într-un mod anonim.

Le oferim partenerilor noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză a traficului informații cu privire la modul in care folosiți site-ul nostru prin intermediul cookie-urilor pe care ei le pot seta.

Înainte de a continua navigarea pe www.rapitorimania.ro, vă rugăm să citiți și să întelegeți conținutul Politicii de utilizare cookie și al Politicii de confidențialitate.

Prin continuarea navigării și utilizarea serviciilor noastre, vă exprimați acordul cu privire la Politica de utilizare cookie și la Politica de confidențialitate.

Ultima modificare: 29.05.2018

Etica in pescuit cu Alexandru Stoica, 10 reguli generale!

3 ianuarie 2019   |   1460   afişări   

În zilele noastre, noțiunea de etică în pescuit nu este des folosită, deși vedem aproape în fiecare zi pescari care se confruntă cu asta, mai ales pe rețelele de socializare. După cum știm, etica este o știință; important de menționat: etica studiază omul, comportamentul acestuia și repercusiunile lui în viața socială de zi cu zi – în cazul de față, în lumea pescuitului sportiv.

 
 

Până în prezent nu a studiat nimeni etica în pescuit din țara noastră, nu s-au pus încă bazele în acest domeniu, dar sunt convins că mulți dintre voi observă când ceva nu este în regulă din punctul de vedere al pescuitului sportiv, fie el pe ape private sau sălbatice. Nu ne trebuie studii superioare să respectăm câteva reguli de bun-simț când mergem la pescuit. Am încercat să schițez un abecedar în acest domeniu, un ghid de care ar trebui să ținem cont când ieșim în natură, pentru a îmbunătăți calitatea partidei noastre de pescuit și, mai important, calitatea viitoarelor partide de pescuit. Următoarele reguli au ca scop ridicarea cu cel puțin un nivel a pescuitul sportiv în România.

 
 

1. Sacul de gunoi! De când ai plecat de acasă și ai luat sticlele cu bere după tine, trebuie să te gândești că le vei găsi pe malul apei la tura următoare, dacă nu le iei înapoi. Dacă ai reușit să duci o sticlă plină kilometri întregi până la locul de pescuit, cu siguranță îți va fi mai ușor să aduci aceeași sticlă goală înapoi acasă sau la un coș de gunoi din apropriere. Perioada de descompunere a plasticelor este de aproximativ 500 de ani, iar ambalajele din sticlă se descompun în +1 000 000, pentru că siliciul este unul dintre cele mai stabile minerale de pe pământ (intrăm în detalii altă dată), așadar trebuie să aveți la voi câțiva saci de gunoi de care să vă ajutați pentru a transporta înapoi acasă eventualele gunoaie care nu trebuie lăsate sute de ani să zacă pe malul apei.

 
 

2. Muzica! Mai rar să vezi pescari cărora să nu le placă grătarul, muzica și distracția. Toate aceste trei minunate lucruri, îmbinate cu o partidă bună de pescuit, îți pot oferi un weekend extraordinar. De luat în calcul este că muzica trebuie ascultată suficient de tare încât să auzi doar tu! Fii un secretos și nu le arăta celorlalți pescari ce muzică îți place să asculți când mergi la pescuit. Muzica, indiferent de stil, este deranjantă pentru ceilalți pescari, mai ales dacă este ascultată la un volum ridicat.

Există un studiu care a demonstrat că vacile care ascultă muzică ziua sunt mai fericite și produc mai mult lapte, dar – atenție! – peștii nu sunt vaci și nici nu prea avem ce mulge de la ei, așadar muzica nu ne este de prea mare folos într-o partidă de pescuit.

 
 

3. Intimitatea! Un pescar politicos respectă întotdeauna zona de intimitate a colegilor de suferință. Indicat este păstrezi o distanță suficient de mare față de colegul de lângă tine, în cazul în care locurile nu sunt deja delimitate. Niciun pescar nu este obligat să fie martorul „sunetelor” jenante care pot apărea inevitabil în decursul unei partide de pescuit. Alt motiv de evidențiat este că mulți pescari sunt mai secretoși din fire și, menținând o distanță decentă, elimini suspiciunea că tu ai încerca să îi furi tehnica, momeala sau montura. Cel mai întâlnit motiv pentru care intimitatea pescarului este importantă: este nevoie de liniște – după o săptămână haotică de muncă cu sute de telefoane, zeci de probleme la muncă și poate și o nevastă foarte vorbăreață, liniștea unei partide de pescuit în natură este neprețuită.

 
 

4. Lauda! Toată lumea vrea să iasă în evidență și să se laude cu capturile sale, mai ales dacă sunt multe și mari. Cea mai întâlnită greșeală pe care o fac pescarii este să posteze poze necorespunzătoare pe rețelele de socializare (Facebook). Pozele cu pești morți, plini de sânge, ținuți în juvelnice, pozați în baie ș.a.m.d. nu sunt deloc agreate de pescarii din lumea pescuitului sportiv, pentru că denotă lipsa de respect față de natură, implicit față de faună, chiar dacă peștii au fost reținuți legal. Capturile se pozează pe malul apei cât timp sunt încă în viață, deasupra unei saltele de primire sau deasupra ierbii, în lipsa unei saltele. În prezent, nimeni nu mai apreciază un trofeu în baie sau pe pavelele din curte. O să câștigați respectul pescarilor sportivi mult mai repede tratând peștele cu respect și prezentându-l frumos la poză.

 
 

5. Catch and Release! Tot ce putem face ca pescari sportivi în momentul de față este să eliberăm cât mai mult pește, să susținem eliberarea peștilor, să filmăm și să promovăm acest stil de pescuit pe rețelele de socializare. Pescarii or să vadă, or să înțeleagă și or să urmeze exemplul, mai ales când vine de la un campion sau de la un pescar respectat. De reținut este că trebuie să ne purtăm frumos cu un pește înainte de eliberare.

Câteva reguli de bun-simț pentru pescarii care practică catch and release:

-          Nu ținem niciun pește cu gripul, nici măcar știuca, pentru că e mult mai sigur pentru dânsa să fie manevrată cu minciogul și mâna (eventual mănușa) decât cu o bucată de fier băgată în dinți!

-          Nu tăvălim peștii prin pietriș, nisip sau pământ înainte de eliberare, pentru că mucoasa lor o să aibă de suferit.

-          Udăm mâinile înainte de a le pune pe salmonide.

-          Nu facem poze cu peștii din picioare. Un pește scăpat de la +1 m pe pământ are șanse foarte mari să moară după eliberare. Pozele se fac de preferat din poziția ghemuit sau șezut, cu încheietura cotului la 90 de grade.

-          Somnii, bibanii și, mai nou, bașii (că acum avem) nu se țin de buză în poziție orizontală, pentru că le rupem maxilarul și nu or să mai poate să vâneze (detalii în poza de mai jos). De preferat este totuși să evităm să ținem peștii de buză pe cât de mult posibil.

Respectul tău față de pește și față de natură atrage după sine respectul pescarilor față de tine. Schimbarea trebuie să înceapă de la tine!

 
 

6. Comportamentul în social media (Facebook)! Majoritatea pescarilor își desfășoară activitatea pe Facebook – cer și oferă informații, postează capturi, evenimente, concursuri etc. Grupurile de pescuit sunt o modalitate excelentă de a primi sfaturi, de a fura ponturi și de a promova un anumit produs sau un anumit magazin, de cele mai multe ori GRATUIT. Observ din propria experiență că cele mai apreciate postări pe Facebook sunt cele în care nu se detaliază nada, momeala, năluca și cele în care nu se face referire la niciun magazin.

Dacă postezi, sfatul meu este să detaliezi totuși cât se poate de mult partida, fără prea multe minciuni (nu cred că există pescar care nu înflorește niciodată nimic), pentru că sunt mulți începători pe grupuri, copii și oameni care trebuie îndrumați către un pescuit frumos, un pescuit sportiv și totodată productiv!

Dacă ești cel care comentezi, NU întreba „Unde” sau „Locația”, pentru că întrebarea nu pică bine celui care a umblat, a obosit și a muncit să găsească locul respectiv cu pești. Tot aici, comentariile trebuie să fie lipsite de sarcasm și ironie din motivele mai sus menționate.

 
 

7. Ajutorul și respectul reciproc! Frații de undiță trebuie să se ajute reciproc în orice împrejurare, indiferent dacă nu se cunosc sau chiar dacă se cunosc și au avut discuții contradictorii în trecut:

-          Nu lași pe nimeni pe apă dacă a murit motorul.

-          Oferi oricui un jig sau o strună, dacă îți cere.

-          Se pot cere cabluri de curent, un cric, o cheie, chiar și 2 litri de benzină, dar nu abuziv și doar dacă ai neapărat nevoie.

-          Dacă pescuiești cu un prieten la spinning, mai lasă-l și pe el „în față”.

-          Dacă ți se cere ajutorul cu minciog, NU refuzi niciodată! Reciproc, nu te duci în spatele unui pescar aflat în dril fără invitație.

-          Poți să împarți o eugenie și o gură de apă, dacă ai în plus.

 
 

8. Furtul! Deși asta nu mai ține chiar de etică, ci mai mult de reglementările din aria pescuitului, am decis totuși să menționez că furtul de pește este cel mai urât gest pe care poate să îl facă un pescar, gest care te exclude definitiv din aria Pescuitului frumos, a Pescuitului Sportiv.

Respectarea regulilor este esențială într-o partidă de pescuit și poate face diferența dintre o partidă excelentă, memorabilă, și una în care abia aștepți să pleci acasă (mai ales când ești prins). Respectul față de pește trebuie să existe, indiferent dacă pescuiți pe o apă publică sau pe una privată.

Din păcate, în țările vestice suntem niște hoți notorii de pește și din păcate, alături de alte naționalități, avem interdicție pe mai multe bălți. Din punct de vedere etic, pe lângă faptul că mă simt obligat să respect regulile unui complex piscicol privat, trebuie să am grijă să mă port frumos cu un pește înainte de eliberare, să nu las nici urmă de om când plec de pe malul apei și să mă pot întoarce cu plăcere în aceleași locuri minunate.

 
 

9. Peștii rari! Deși poate nu toți peștii rari sunt protejați de lege, sunt mulți pești a căror eliberare ne aduce o satisfacție aparte, un impuls de adrenalină și speranță pentru apele din România, așadar lista peștilor care trebuie după părerea mea eliberați indiferent de circumstanțe:

-          Orice specie de sturion

-          Văduviță

-          Lin (chiar contribuția pescarilor adusă în privința acestei specii se observă și își revine în unele zone pe Olt și în Delta Dunării)

-          Țipar

-          Anghilă

-          Chișcar

-          Lostriță

-          Mihalț

-          Lipan

-          Caracudă

-          Fusar

-          Răspăr

O listă scurtă cu peștii „dăunători”, pe care eu personal nu i-aș elibera (decât obligat de regulament):

-          Somn pitic

-          Fitofag

-          Păstrăv curcubeu

-          Până la urmă... orice specie de pește considerat invaziv în România

 
 

10. Cum să mulțumești nevasta. Pe lângă faptul că trebuie să ne mulțumim pe noi, apa, peștii și natura, trebuie cu orice preț să mulțumim și nevasta, altfel nu putem numi partida de pescuit „reușită”. O nevastă mulțumită este o nevastă fericită, care eventual te ajută și la bagaje când te întorci acasă. E minunat să o vezi cu zâmbetul pe buze așteptând în poartă după ce stai plecat trei zile de acasă, nu-i așa? Ce pot să vă recomand, mai în glumă, mai în serios: lăsați cardul de la bancă acasă și provocați-o la o partidă de shopping cu una sau mai multe prietene, cât timp voi sunteți la pescuit.

Nu îi aduceți pește acasă, că nimeni nu vrea să stea să curețe pește duminică seara, mai bine intră o sticlă de vin roșu!

Neapărat pe drumul de întoarcere trebuie să te oprești să iei un buchet de trandafiri, crini, tuberoze sau ce e în sezon. 

Niciuna dintre regulile de mai sus nu este obligatorie, dar moralitatea m-a împins să le aplic fără să vreau, fără să fiu conștient că ele erau niște reguli minunate, nescrise, care pot face diferența dintre un pescar și un Pescar Respectat.

Fire întinse tuturor!

 
Alexandru Stoica




Comentarii


Momentan nu există comentarii.


 
 whiteman.ro