Ne aliniem la GDPR!

Vă aducem la cunoștință că www.rapitorimania.ro utilizează fișiere de tip cookie și alte tehnici similare pentru a asigura funcționarea site-ului și protejarea datelor dvs., pentru a vă oferi o experiență cat mai placută și personalizată, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul într-un mod anonim.

Le oferim partenerilor noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză a traficului informații cu privire la modul in care folosiți site-ul nostru prin intermediul cookie-urilor pe care ei le pot seta.

Înainte de a continua navigarea pe www.rapitorimania.ro, vă rugăm să citiți și să întelegeți conținutul Politicii de utilizare cookie și al Politicii de confidențialitate.

Prin continuarea navigării și utilizarea serviciilor noastre, vă exprimați acordul cu privire la Politica de utilizare cookie și la Politica de confidențialitate.

Ultima modificare: 29.05.2018

Cine este marele pescar din Bucuresti!

1 iulie 2016   |   6805   afişări   

 

S’apoi stiti cum e, la orice inaugurare, te duci pregatit sa fii luat pe nepregatite. Cam asa s’a intamplat si cand au deschis oficial baietii de la Marele Pescar noul magazin. M’am parfumat, m’am barbierit, m’am lasat asteptat pret de’o inghetata la colt (c’asa am auzit ca se intampla in lumea buna) apoi am intrat, ca sa fie bine. 

Despre magazin nu’s multe de spus, tot ce’as spune ar putea fi catalogat ca fiind subiectiv. Clar. Trebuie sa mergeti sa’l vedeti, merita orice efort. Aerisit, bine aprovizionat si cu gust. Singurul lucru care ar mai trebui acolo, e un frigider cu bere. Asa era intr’un magazin din Cluj. A fost nevoie de interventia drastica a nevesti’mii ca sa ies de acolo. Mai o berica, mai o barfa cu baiatul care se ocupa de clienti… Gaura relevanta in buget ( va zic ca sa stiti). Totusi, sa revenim la evenimentul vedeta. 

Pentru ca pescarul se diferentiaza oarecum de alte genuri de clienti, mesele intinse erau cumva in plan second. Toata populatia la standuri. Aici gasisem o gluma destul de draguta, insa m’a mancat pielea si’am facut un fel de teaser al evenimentului pe internet. Lume serioasa, fara gusturi. Unu m’a facut chiar urat din cauza asta, in fine… Ziceam de lumea din magazin. Iti puteai da relativ repede seama care’s pescarii de stationar si care’s cei de rapitor. Aia de rapitor cum intri in dreapta, ciripeau ca niste vrabiute. Mici, micute. Tot ca niste vrabiute ciripeau si ceilalti, da ca niste vrabiute un pic mai mari. Cam cat un gugustiuc de mari sau chiar mai mari. Ei erau cantonati in partea stanga a magazinului. In partea aia ajungeai(spinningar fiind) doar daca dispuneai de’o  doza masiva de curaj. Imaginati’va elita galeriei  celor de la Liverpool. Daca se uita unu mai serios la tine, iti ingheta berea’n ficat inainte sa apuce sa fie procesata de mai sus amintitul organ. 
 
 
Ah, avem totusi si noi (spinningarii) doi din astia ai lungi. Cand au facut poza cu Dan Ingineru, n’aveai cum sa nu te uiti daca nu cumva l’au fortat pe bietul baiat sa se lase pe vine. Practic imensi. 
 
 
Oricum, in fata farfuriei am devenit cu totii egali chiar daca ceva parca te oprea sa te lansezi in glume cu ei. Erau asa… De fapt, cred ca’l stiti pe baiatul ala care face emisiuni pe la televizor. Nu va mai zic eu. 
 
 
In rest, ce sa zic? Socializare, voie buna. Baietii care au grija in magazin de clienti sunt foarte priceputi si amabili. Simpatici chiar, iti vine sa’I inviti si la o inghetata daca iti mai raman bani dupa ce te uiti prin rafturi. Eu cam asa am facut. De fapt eu am fost putin mai bandit. Am luat cardul la mine ca sa vada nevasta’mea( care mi’a atras subtil atentia sa “mai cu frana” la achizitii, si cash. V’o recomand, linistea in casa este foarte importanta. M’am dus asadar si mi’am luat doi pumni de jiguri, si pentru ca am gasit Bass’ul de la Relax, mi’am luat vreo juma’ de kil, apoi  hai la casa. Mare noroc cu doamna de acolo. Nu stiam cum sa’i explic de ce fac manevra cu plata insa m’a ajutat. O doamna foarte amabila. Mi’a zambit frumos si atunci am simtit ca secretul meu e in siguranta cu ea. 
 
 
 
Stiti? Nu ca ma feresc, da zic ca nu tre’ sa stie sotia cati bani las eu pentru o placere nevinovata… Da, da. Va inteleg, e ca la noi cu pantofii si posetele. Inca ma gandesc ce’a vrut sa spuna cu asta… Mno, cam asta fu’ aventura din ziua aia. 
 
 
Mergeti sa vedeti magazinul, merita. Oricat de carcotas ai fi, nu ai cum sa nu recunosti ca baietii de acolo au facut treaba buna. Sper doar ca Dumnezeu sa le pastreze obiceiul. Altfel, nu sunt eu in masura sa le dau sfaturi. Totusi, ca om care stie bine cu vanzarile, recomandarea mea pentru management e sa aiba grija de echipa lor. Au o echipa foarte smechera. Altfel… Zambiti, e cea mai buna carte de vizita. Un zambet tine omu’ in magazin.
 
Numele meu este Liviu Fratila si scriu mai bine decat pescuiesc.


Unei persoane îi place asta.


Comentarii


Momentan nu există comentarii.


 
 whiteman.ro