Ne aliniem la GDPR!

Vă aducem la cunoștință că www.rapitorimania.ro utilizează fișiere de tip cookie și alte tehnici similare pentru a asigura funcționarea site-ului și protejarea datelor dvs., pentru a vă oferi o experiență cat mai placută și personalizată, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul într-un mod anonim.

Le oferim partenerilor noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză a traficului informații cu privire la modul in care folosiți site-ul nostru prin intermediul cookie-urilor pe care ei le pot seta.

Înainte de a continua navigarea pe www.rapitorimania.ro, vă rugăm să citiți și să întelegeți conținutul Politicii de utilizare cookie și al Politicii de confidențialitate.

Prin continuarea navigării și utilizarea serviciilor noastre, vă exprimați acordul cu privire la Politica de utilizare cookie și la Politica de confidențialitate.

Ultima modificare: 29.05.2018

Știucile mari pe care le-am pierdut!

22 decembrie 2018   |   1328   afişări   

Încep prin a confirma ce spune zicala: „Peștele care scapă din undița pescarului este întotdeauna cel mai mare!” Așa am pățit și eu cu câteva știuci care încă îmi bântuie visele. Și ale mele au fost mari, foarte mari, cât de mari? Cele mai mari. Au fost destul de multe și îmi aduc aminte de fiecare în parte, de parcă ar fi fost ieri.

 

Acceleratul de Bascov

Prin 2002 am reușit să ajung pe acumulările Bascov și Budeasa, Argeș, purtat de mirajul știucilor uriașe pe care le prindea Gheorghe Dinuță din Pitești, cred că atunci am văzut în poze prima știucă de 14 kg din România. Dacă în prima zi pe Budeasa nu am avut mari rezultate, am mutat barca pe Bascov, unde se știa că sunt știuci mai multe, dar mai mici, tânăr fiind nu aveam prea multă răbdare și nici veleitățile unui vânător de trofee. Am văzut cum restul pescarilor de pe Bascov prindeau la un shad de silicon alb cu cap roșu, eu nu aveam încă așa ceva în trusă, pescuiam exclusiv la lingură în acea vreme. I-am studiat și mi-am dat seama că pescuiau în apropierea fundului apei, lansau, lăsau să cadă gumă, apoi mulinau încet și constant. Atât de prețioase erau acele gume încât evitau să pescuiască o zonă productivă cu apa adâncă 8-9 metri, o zonă invadată pe fundul apei de buturugi. Aflasem pontul de la unul dintre pescarii locului, zis și făcut, m-am dus cap compas la rame direct pe agățături. Primele lansări le-am făcut de tatonare, numărând în cât timp îmi ajungea lingura pe fundul apei. Apoi, în pescuit, după ce lingura începea să cadă, număram cu două, trei secunde mai puțin ca la socoteală și începeam să mulinez constant. Și am numărat de mi-a venit acru, apa adâncă, până ajungea oscilanta pe fund mă lua somnul. Nu mai știu pe la a câta lansare, exact în momentul în care încep recuperarea am un atac de îmi ia lanseta din mână, încerc să contrez, simt dinții cum scrâșnesc pe lingură și în câteva secunde știuca vine într-o viteză năucitoare fix sub barcă și îmi parchează oscilanta într-un butuc. N-am putut avea nicio reacție, totul s-a întâmplat în câteva secunde. Moby Dick, clar.

Urmatoarele patru episoade „Falci pe Tataru”, „100 metri sprint pe Faragau” , „Fire din Coada Calului” si „Butucul din Suedia” le puteti citi in Almanahul PPT – in curs de aparitie.

 
 
 




Comentarii


Momentan nu există comentarii.


 
 whiteman.ro