Ne aliniem la GDPR!

Vă aducem la cunoștință că www.rapitorimania.ro utilizează fișiere de tip cookie și alte tehnici similare pentru a asigura funcționarea site-ului și protejarea datelor dvs., pentru a vă oferi o experiență cat mai placută și personalizată, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul într-un mod anonim.

Le oferim partenerilor noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză a traficului informații cu privire la modul in care folosiți site-ul nostru prin intermediul cookie-urilor pe care ei le pot seta.

Înainte de a continua navigarea pe www.rapitorimania.ro, vă rugăm să citiți și să întelegeți conținutul Politicii de utilizare cookie și al Politicii de confidențialitate.

Prin continuarea navigării și utilizarea serviciilor noastre, vă exprimați acordul cu privire la Politica de utilizare cookie și la Politica de confidențialitate.

Ultima modificare: 29.05.2018
pop-up fumigena senzor

Marin Roteliuc – ghidul tau din Suedia!

luni, 3 februarie 2014   |   39421   afişări   

 
 La o anumita scara de timp, bani si posibilitati, locurile in expediitiile vietii sunt limitate.  “Tu nu vezi, totul se schimba in jur pîn-apuci să te aşezi…”  Asa ca Poti merge si tu  (puteţi  merge şi voi)  în Suedia, alaturi de Marin Roteliuc. Nuuuu, nu  virtual…aşa putem cu toţii... 
 
 
 
SUEDIA de dincolo de negură
 
Merg in Suedia de (nu prea) Nord din 2007. Am ajuns acolo prin Bogdan Vasilescu, (deja membru al unui club de iniţiaţi care faceau asta de alţi ani buni)  pe vremea  cand el se ocupa [şi] administrativ de flyfishing . Prin el am contactat un ghid local, suedez.  În primul an că prima oară, apoi că şi cu soţia,  apoi că e un concurs parţial sponsorizat,  apoi că la păstrăv de mare, de care nu prinsesem la concurs,  apoi că in cel mai Nordic  punct al meu şi mers doar de capul meu (cand nu am scris), apoi că la Marin, uite aşa au trecut nişte ani din poate ultimii  activi piscatorial. Si uşor uşor am început să mă raportez la pescuit ca fiind cel din Suedia, nu cel din Romania. Şi, culmea,  deşi era altfel decât cel din Ro, era paradoxal  şi LA FEL. Daa, aţi ghicit, la fel cum ERA in Ro, in perioada copilăriei adolescenţei şi chiar maturităţii mele. După primele excursii am ţinut să povestesc  in scris, la reviste,  ca să mă laud, pardon, am greşit,  ma drogasem déjà cu amintirile si spuneam adevărul. Am tinut sa scriu reportajele  ca să arăt şi cui nu se prinsese singur că există  alternativă economic  eficientă la variantele româneşti de azi,  care, statistic vorbind , se pot înghesui in două categorii: A) bun dar foarte scump şi  antropizat tip  bazin populat , şi chiar mai scump dacă e într-o oază  neantropizată, tip incintă Deltaica ; B) ieftin  urât şi antropizat pantofar grătar, poate chiar manelar cu poluări de toate soiurile. Pentru RĂPITORI,  prin natura piramidei trofice şi a rezistentei  mai scăzute la poluare,  situaţia e mai accentuată  decat pt. paşnici. Iar pentru salmonide, idem,  un nivel mai  grav. Vrând nevrând,  piaţa de “evenimente “ şi trăiri piscicole ale românilor, a căpătat coordonate noi: colecţionarea de scule şi accesorii de top  (unde şi dealer-ii au “meriteler” lor) şi competiţiile între pescari, nu între om şi natură sau între om şi el insuşi. Eu unul nu mă regăseam şi nici nu puteam susţine financiar sau nu [mai] aveam datele biologice  şi comportamentale  pentru a căuta progresul pe aceste coordinate. Eu vroiam sa PES-CU-IESC. RA-PI-TOR. Trebuia sa fiu prea bun , prea competitiv  sau prea blindat finaciar  (şi NU sunt)  să fac  asta în România. De aceea am ajuns şi am recidivat in Suedia.
 
 
 
Pestii lor, adica ai nostri (vostri)
 
Ce i-a frapat pe cei care au mers pe acolo este nu numai ca gaseşti cam ce rapitori ştii şi nu ştii (ştiucă, biban, şalău,  văduviţă, păstrăv, somon, lipan , coregon) ci şi ca îi găseşti  amestecaţi, combinata ştiucă , biban ,lipan, păstrăv fiind cea mai uzuală. Şi relieful, cel putin in zonele accesebile mediu dotat fizic si logistic, este tot o combinata de munte-deal-şes,  cu brazi  peste tot.  In primele dăţi nu ştiam cand am ajuns la “munte”. Muntele îl identifici mai mult prin dispariţia ştiucii şi bibanului. Alpii scandinavi sunt vechi şi tociţi,  gen  Macin.Dar…pustii. Daca nu o luati rău de tot la deal către Marele Nord, vă veţi întâlni doar cu munţi cam cât dealurile noastre. Formele lor sunt  însa absolute  aparte, de pe altă lume, mie îmi parea ca am nimerit în vreun joc pe calculator. Ca să vă faceţi o idee, (re)vedeţi “Skyfall” turnat în Scoţia, la latitudini asemănătoare. Mie, care îmi place sa merg la munte, dar nu mă mai incumet la  ascensiuni tip Jepii Mici, Suedia şi parţial Norvegia, au fost un mix între ce faceam la noi  să zicem la Bolboci sau Pecineagu, respectiv pe  Ialomiţa sau Dâmboviţa, pe de o parte   şi, pe de  alta, cum pescuiam de pe mal, la picior 3-5-7  km pe zi pe Valea Mostiştei, la Faclia sau în incintele din Delta. Adică tu, natură cât vezi cu ochii, apa, peşte, pescuit; aer, soare , eventual 24 de ore, sau ploaie idem…nu patron, nu paznic, nu vecini nedoriţi, nu jăpcari de fitofag…..In Suedia însă barca e mai des necesară. Poate nu mereu la munte, dar în rest nu te prea poţi lipsi. Barca înseamnă cheltuieli în plus, care trebuie  “share”-uite.
 
 

Pile Cunostinte Relatii

 
Din cele 6 iesiri , 3 le-am facut cu ghizi suedezi-norvegieni, 2 de capul meu si una cu ghidul româno-suedez Marin Roteliuc.Vedeti date de contact pe site-ul lui  www.pescarulghid.ro unde gasiti povestile lui Petre German, Vali Stratonov si a mea, toti oameni care au mai fost in Suedia  anterior  expediţiilor alaturi  de Marin.  Nu e reclamă mascată, e pe faţă. Satisfacţii  deosebite am avut întotdeauna. Rezultatele cele mai bune (adică prezentări/ore pescuit) am avut cu Marin, şi  cele mai slabe, (dar preţuind fiecare captură!!),  când am fost singur. Cheltuielile cele mai mari le-am avut când cu ghizii locali şi cand eram singur,  fără echipă. Aşa că somonii mi-au lăsat o gaură în bugetul de pensie…dar nu imi pare rau.Ţara e mare, pe lat şi mai ales pe lung, chiar dacă nu şi pe înalt. Distanţele înseamnă benzină, deci bani. Densitatea medie de peşte nu este mare, (caci biotopul, mediu  anual vorbind, este sărăcăcios sau chiar  ostil), dar vastitatea teritoriului şi variaţia condiţiilor  fac  peştii să se adune in zone favorabile. Trebuie doar să îi găseşti. Concurenţă n-ai , dar  ai  timp limitat, că nu e balta din fundul curţii. Asta e valabil doar in oraşul de rezidenţă a lui Marin, Soderfors, pentru ştiucă, biban, salău, vaduviţă. De aceea, în zona de “munte” e necesar  un ghid, caci cu harta ajungi la lac, dar nu ştii daca are peste. Iar localnicii, dacă sunt , nu au date la zi despre toate lacurile. Marin are un grup de 2-3 pescari nordici cu care se informeza, aşa cum facem şi [unii dintre] noi, pe aici. Mai e un aspect. Suedia cea lungă, deşi civilizată peste tot,  e  cam  “ deşirată “  bine catre  zona de munte; deci trebuie sa ştii , sau sa ştie GHIDUL,  unde e ultimul punct de aprovizionare cu benzină sau alimente. Adica pe acolo knowledge is money" si ce nu-i dai pe ghid, dai pe tot soiul de surprize. De fapt, dai mai mult.

Florin Negretu 

 
Pe Marin Roteliuc il puteti contacta prin intermediul site-ului www.pescarulghid.ro sau pe sectiunea de forum rapitorimania.ro.
 


     

La 2 persoane le place asta.


Comentarii


Florin Negretu : pentru bobocii in ale pescuitului si/sau Nordului...ala urat , slab si incorno-inconjurat intr-o viata anterioara , dar si atunci fara noroc la peste, sunt eu....ala simpatic ,cu undita, ranita, primus si pastrav e Marin
05 feb. 2014 ora 18:13


 
cristialbu.ro