Sa nu uitam de bibani si ei au participat cu sutele la acest spectacol de pescuit la rapitori in Delta Dunarii. De ce spun spectacol? Dupa 11 ani de participari la competitii interne si internationale personal iau Cupa Herakles 2017 ca reper in ceea ce trebuie sa reprezinte o competitie de pescuit sportiv profesionista. De la regulament, numar de echipe participante, barci, motoare, pana la pescari, tehnici de pescuit, premii si organizare, LRS este pe drumul cel bun daca judecam dupa nivelul crescut al numarului concurentilor din tara, dar si de peste hotare: Bulgaria, Ungaria, Polonia, Moldova.
“Se prinde un pic mai bine ca anul trecut” erau ultima informatie pe care am primit-o inainte sa plec spre Delta. Nu suna prea bine, cel putin pentru mine, in conditiile in care la editia trecuta a Cupei Herakles (http://www.rapitorimania.ro/articole/competitii/toti-suntem-datori-cu-o-gherla-in-delta-din-culisele-cupei-herakles-2016-10242 ) nicio echipa nu a reusit sa atinga limita de pesti permisa de regulament. Eu am dat doua gherle, dar cu doua, trei stiuci si cativa bibani aveai asigurat un loc pe podium. Deci, ce inseamna un pic mai bine anul acesta? Probabil ca nu se prinde doar pe Chiril si castigatorii isi vor face cele 8 stiuci in fiecare mansa. Dar nu ma asteptam la ceea ce avea sa urmeze. Sincer.
Antrenament – soare, bah da’ soare!
Vineri, vreme frumoasa, insorita si fara vant. Cam ce sa prinzi? La primele ore ale diminetii cele 64 de barci incep sa brazdeze pe rand Uzlina, Isac, Onofrei, Harasimova, Chiril si restul lacurilor din generosul sector de concurs. Stiucile refuza sa colaboreze, cel putin din cate am vazut eu, atat la mine, cat si la ceilalti concurenti. Apa in scadere ma inspira totusi sa insist pe Chiril pe niste zona mai adanci pe care am prins destul de bine in trecut.
Gasesc trei zone cu potential unde reusesc sa prind cateva pixuri, bibani mici si sa sperii 2-3 stiuci punctabile. Pe ultima zona pe care decid sa o studiez mai aprofundat, insist si incep sa prind bibani mari, destul de multi, cantotati in palcurile de iarba. Tot aici ma intersectez si cu echipa Leontin Rusu – Florin Anastasiu, care pescuiau in deriva si prindeau regulat biban dupa biban (si o stiuca punctabila) la gume portocalii. Pescuiau elegant si exact cu aceleasi naluci cu care au declarat anul trecut ca au castigat Cupa Herakles 2016. Scotocesc prin trusa si gasesc cativa Strike Pro Piglet de aceeasi culoare, le testez, prind cu ele, le pun deoparte. E bine, am inteles ceva.
Soarele puternic si apatia pestilor ma obliga sa imi incerc sansele pe Isac si Uzlina in zonele cu apa mai tulbure. Niciun atac, nicio urmarire, gasesc doar cativa concurenti la plaja. Ultima ora mai incerc fara success intr-un buzunar cu apa limpede din Uzlina.
Incerc sa intru si in Pojarnia, unde stiu un loc cu apa adanca, dar patura de bradis de la intrarea in lac si experienta de anul trecut la ghioder ma fac repede sa renunt. Mai bine imi conserv energia si pescuiesc maine pe Chiril.
Eu, ca si alte echipe, am considerat ca aceasta etapa va fi sub semnul bibanului, stiucile capturate sau vazute fiind rare, mici sau deloc. Cel putin asa se susotea la sedinta tehnica.
Mansa 1 – ploaie
Start in mansa, cam compas Chiril, gasesc libera zona fierbinte, incep sa o abordez cu doua sute de metri inainte, ca sa-mi fac mana. Si mi-o fac, cu lingura Berti Linx 8 grame, arigintata, in maximum 30 de minute am mai mult de 8 bibani intre 24 si 27 de centimetri in lada cu apa. Deh, vreme cu nori, iz de ploaie si vant. Si continui sa prind unul dupa altul, pana cand imi dau seama ca trebuie sa incep a-i sorta. Grea operatiune, ca erau multi si semanau de zicea-i ca-s trasi la indigo. Reusesc sa fac o semi sortare la ochi si cand ridic capul din lada vad ca sunt atacat de doua barci cu cate trei pescari. Bine ca nu sunt concurenti, imi zic. Mai bine erau, doua barci, sase pescari, sase lansete, sase linguri oscilante imi invadeaza cu zeci de lansari locul gasit in antrenament. Si incep prinda imi prinda si stiucile punctabile, mai precis trei. Singur in barca, imi dau seama ca nu am cum sa fac fata asaltului caracatitei de lansete si ma ancorez in mijlocul palcurilor de iarba unde prinsesem in antrenament, fix intre ei.
Simt ca innebunesc si incerc sa pescuiesc cat rapid astfel incat sa nu mai imi ia toate stiucile din zona. Bineinteles ca pescuiesc grabit, agitat si prost, agat cu lingura la fiecare lansare iarba, injur, iar prind particularii stiuca, ma enervez si mai tare. Calm, calm, imi spun. Trec pe gumele portocalii, montate pe carlige offset, asta-i solutia, macar nu mai agat si stilul asta de pescuit ma obliga sa nu ma mai grabesc.
Incep sa prind si sa ratez stiuci, nu mai stiu in ce ordine, fix in iarba, amestecate punctabile cu nepunctabile, cu bibani, activitate la fiecare doua sau trei lanseuri. Nici nu simt ploia care m-a udat fleasca sunt doar eu, cateva palcuri de iarba si posibilitatea de a castiga un concurs. Ca asa imi place sa cred la fiecare concurs. Adrenalina, activitatea stiucilor si bibanilor grasi ma fac sa uit ca nu mai am presiunea barcilor de mai devreme si ar trebui sa pescuiesc din nou la lingura, ca sa nu mai ratez. Mare greseala.
In timp apar si alte barci cu concurenti in zona, dar destul de departe de mine, totusi este un moment bun sa intrerup activitatea si dau un ochi in cutia cu apa. Hmmm, 4 stiuci si o armata de bibani din care doi mai mari dau semne vadite de oboseala. Mai bine ma duc sa ii masor. Ma apuc de sortat pesti, operatiune care imi mananca mult timp, prea multi prea bibani, prea asemanatori si prea iuti.
La masuratoare, aglomeratie mare, vin barci cu cate 8 stiuci din Onofrei si Isac. Realizez ca se prinde stiuca peste tot din cauza vremii, dar nu mai am timp sa caut alte locuri, asadar la scurt timp ma reintorc pe Chiril. Pentru ca am scapat multe stiuci frumoase, locul tine mult peste, sigur mai scobesc cateva punctabile. Zis si facut, revin, zona libera, incep iar povestea cu offset, atac, ratare, atac punctabila, atac nepunctabila, iar ratare, biban, biban, atac nepunctabila si asa mai departe pana raman fara gume portocalii. Panica. Mai gasesc ceva Daiwa D-Finn, le termin si pe astea. Resemnat, plec pe Isac pentru ultima ora sa dau cu glider, da, Strike Pro Buster Jerk, poate iese ceva mare. Final de mansa, 6 stiuci si doi bibani. Simt ca blestemul Sarulestiului ma urmareste si aici, ambele manse prinzand atunci cate sase salai si doi bibani. Cuie Mox, ca n-ai fost nici aici, nici acolo.
Seara povestesc cu Petre si cu Eugen German in camera depsre ce am facut in prima mansa. Petre ma asculta, se uita la gumele ude facuta ferfenita si spune cu calmul lui aparte “Turcule, esti idiot. Cum sa dai cu offset, nu stii ca ratezi?”. “Pai era iarba multa si n-aveam cum sa dau altfel…” am replicat scurt si rapid in timp ce imi dau seama ca are dreptate. “Tu esti pescar bun de lingura, ai uitat sa dai cu ele in iarba? Pe bune?” imi mai spune Petre in timp ce Eugen scotoceste in geanta si imi da o lingura para prototip cu o fata galbena si una rosie“. Da cu asta si cu Linx maine!”.
Mansa 2 – ei bine, acum ploaie, ieri a fost stropeala
A plouat toata seara, noaptea, si diminieata cand m-am urcat zgribulit in barca. Si inca opt ore dupa. Chiril, acelasi loc, abordare cu lingura rosie, la primele trei lansari am o stiuca punctabila. Si continua povestea de ieri cu stiuci punctabile, nepunctabile si bibani mari cu duiumul. Nu am mai ratat nimic, elegant, cat decat, cu lingura.
Probabil as fi avut mai multe atacuri pe gumele montate offset, dar oricum nu mai aveam nimic portocaliu in trusa, inafara de cele deja distruse.
A, ba da, mai aveam un vierme ofilit oferit cu drag inainte de inceperea mansei de catre Mihai Preda din celebra lui trusa dezorganizata de pescar universal al Deltei. Mi-a fost frica sa dau cu el, nu fac casa buna cu antitetanosul.
Finalul de mansa ma prinde uscat (multumesc Dan Gheorghiu si echipamente Joy) cu 11 stiuci punctabile, cateva nepunctabile si iar o armata de bibani greu de sortat (pe ii masurasem de dimineata). Una peste alta, una dintre cele mai reusite competitii la care am participat. Felicitari sincere castigatorilor si tuturor participantilor.
Cu ce s-a prins?
Nu judec doar din experienta proprie, ci si din ce am auzit sau am vazut in concurs. A fost clar o etapa in care suprematia pe podium a fost adjudecata de eternele si nemuritoarele linguri oscilante. Confirmata de locul I, “Paco” Ion Dumitru care in 1996 la prima competitie de spinning pe Snagov dormea cu portofelul de linguri sub cap ca sa nu ii fie furate, confirmata de locul II, Sorin Condratov, maestru emerit al bucatilor de tabla secondat de uncenicul ligurar George Mititelu, confirmata de Izarian si Ciobanu pe care i-am amenintat ca ii bat daca nu imi spun cu ce au prins si de multi altii. Mai putin de echipa de pe locul trei, Csaba Imreh si Cristi Dragota, pe care i-am vazut pescuind in ambele manse. Nu, nu dadeau la gume Jaxon, cum probabil va asteptati, mie mi s-a parut mai mult ca seamana cu Biwaa Divinator, tot o guma, dar si cu putina lingura, adica are o paleta-n coada.
Ce mi-a placut la Cupa Herakles 2017:
1. In opinia mea Transilvania Pike Club este de departe cel mai bun organizator din ultimiii ani, Cupa Herakles poate fi luata ca etalon atat intern cat si international.
2. Tanarul club Delta Spinning Tulcea pentru ca imi aduce aminte de inceputurile LRS, de unitatea din membrii cluburilor care au pus bazele acestui campionat.
3. In fiecare zi de competitie compartimentele barcilor au fost verificate inainte de intrarea in mansa iar masuratorile au fost filmate integral. Fac bine la paranoia si pescuiesti mai relaxat.
4. Primul test cu barca Hy 470 Fly in Delta Dunarii, atat in competitiei cat si dupa. Merge brici cazmaua, cum ii spune Ion VIorel. Aaa, si motorul electric Minnkota Ipilot Terova 55, pentru mine la acest concurs un partener mult serios si inteligent decat cel cu care ar fi trebuit sa particip.
5. Cazarea de la Hidroturism Egreta Resort, unde ma simt mereu ca acasa.
6. Barcile concurentilor, de la cele bricolate cu drag de mainile proprii pana la bassboat-urile echipate cu sute de cai. Frumoase jucarii.
7. Media, cu drone, aparate foto, camera de luat vederi. (Aerial View, Andrei Salagean). Filmari TVR2 cu idei noi si sange tanar proaspat, pe post de host Stefan Stoica.
8. Sponsorii si premiile de peste 9000 de euro (Neumarkt, American N autics, Herakles). Si buff-urile Colmic primite cadou de participare, mie mi-au prins bine, le uitasem pe ale mele acasa.
9. Prezenta guvernatorului Deltei la festivitatea de premiere. Daca Malin reuseste sa faca 1% din tot ceea ce si-a propus o sa avem o Delta mai buna.
10. Jucatorii si nivelul competitiei. Toti, absolut toti concurentii concurentii cu care m-am intersectat pescuind aceste zile imi reconfirma ca nivelul competitiei LRS a crescut enorm in ultimii ani. Pescari buni, tehnici, dedicati, din ce in ce mai greu de invins pe apa.
11. Participarea echipei Ernest Popovici-Alexandru Dobrescu, proprietari Holbina Trei Bibani si organizatori ai Cupei Mondiale de Stiuca si Pikemaster.
12. Prezenta feminina in competitie da mereu o pata frumoasa de culoare, Ioana Alexe, Ioana Parlog, Maria Stanciu.
13. GPS-urile de la firma Nexus cu care au fost dotate toate barcile din concurs. Ca sa stim exact cine, unde si cand a fost.
14. Nu in ultimul rand, berea Neumarkt, pentru ca ne sustine pasiunea asta si ne aduna mereu pe toti la glume si povesti.
Ce nu mi-a placut la Cupa Herakles 2017:
1. Abandonul nemotivat al catorva echipe si lipsa multora de la festivitatea de premiere. Urat, lipsa de fair play, educatie si respect fata de castigatori si participanti.
2. Enterocolita virala sau toxinfectia alimentara care a afectat cativa arbitri si concurenti. Am asistat live, pe apa, cand un arbitru a vomitat instat dupa ce i-a masurat lui Tinu Hanganu o stiuca de 59 cm. Initial m-a amuzat, am si glumit pe tema asta, dar nu s-a oprit timp de 15 minute, urmand sa fost transportat de urgenta la doctor. Grav. Apoi am aflat ca mai erau trei colegi arbitri si mai multi concurenti in aceeasi situatie, de la mancare. Sau apa? Sau virus. Sau decideti voi.
3. Dificultatile din softul de prelucrare a fiselor, intarzierea clasamentelor. O problema care trebuie rezolvata rapid in conditiile in care participarea la aceste competitii este din ce in ce mai mare. Nu s-au rezolvat nici dupa cateva zile de la finalul competitiei.
Cam atat asa pe scurt, mai multe detalii in curand pe www.lrs.ro si TVR2. Ne vedem la Bicaz, urmeaza Cupa Rapala Storm, 14-16 iulie 2017!
Andy Arif
Foto credit: Aerial View, Andrei Cristian Salagean, Andy Arif.
VIDEO
Info Campionatul Național de Pescuit din Barca la Rapitori LRS 2017.
- 150 de pescari profesionisti se intrec anual in Campionatul National de Pescuit la Rapitori din Barca
- Campionatul Național are o vechime de 10 ani, de opt ani fiind organizat de Liga Romana de Spinning, formată din 20 de cluburi sportive de pescuit.
- Pescuitul se desfasoara pe echipe de doi pescari, din barci proprii, fara limita de putere la motoare.
- In clasamentul general se iau in considerare cele mai bune patru rezultate din cinci etape.
- Fiecare etapa are doua manse a cate 8 sau 9 ore.
- In concurs punctează cei mai mari 8 pesti/mansa, toti pestii prinzi se elibereaza
- Primele 15 echipe din clasamentul general sunt obligate sa aiba in dotare camere video cu care se filmeza pe toata durata competiaiei.
- În 2017, pistele de concurs sunt: Bicaz, Valea Argovei, Delta Dunarii, Sarulesti.
- Speciile-tinta sunt: biban, clean, salau, stiuca
- La finalul campionatului național, cele mai bine clasate trei echipe formeaza lotul national si reprezinta Romania la Campionatul Mondial FIPS-CIPS (la ora actuala Romania ocupa locul III Mondial la aceasta disciplina).
- Echipa profesionista de arbitraj, masuratori filmate integral
- Oferte speciale de cazare si taxe pescuit pe perioada concursurilor si antrenamentelor
- 10 episoade Pescar Hoinar pe TVR 2, articole pe www.rapitorimania.ro , articole in revista Pescuitul Pentru Toti
- Premii substantiale de la sponsori