Rom a nia pe locul 14 la Campionatul Mondial din Estonia 2015. Un rezultat crud care ne-a coborat pe locul IV (la egalitate cu Polonia) in clasamentul general unde tara noastra era situată pe locul I. Cum s-a intamplat acest esec? Va relateaza Rareș Boeriu, exact asa cum a facut-o live pe blogul lrs de la fata locului.
După un somn demn de poveşti cu Frumoasa adormită, ne-am trezit fresh, am luat micul dejun, iar băieţii şi-au echipat lansetele, timp în care eu cu Andy am plecat şedinţa căpitanilor pentru a trage la sorţi cele trei bărci din care urma să pescuim. Putem spune că până acum am avut noroc , pentru că majoritatea bărcilor sunt extrem de mari, iar posibilitatea de a monta motoare electrice pe ele este superlimitată. Dintr-un total de 15 bărci, doar trei au motor electric pe prova, iar pe maxim două se poate monta electric pe spate. Noi , ca nişte băieţi conştiincioşi, am adus electricele de acasă, dar când am văzut care sunt bărcile puse la dispoziţie de organizatori, ne-am dat seama că treaba nu o să fie chiar aşa simplă. Proprietarii bărcilor nu prea sunt de acord cu montarea acestora , pentru că le e frică să nu le zgâriem bărcile, iar noi facem presiuni să se reglementeze problema, în orice fel... Partea bună e că am avut o barc ă echipată complet cu tot ce trebuie, în care au stat Cristi şi Laurenţiu, şi bulanul suprem a fost şi că proprietarul nu a ţinut morţiş să fie prezent în barcă, iar astfel am putut merge eu pe apă, chestie care ne-a adus un bagaj mare de informaţii. Celelalte două echipe au avut bărci nu tocmai bune... Eugen cu Petre n-au mai pescuit dintr-o barcă aşa mare şi urâtă de când au fost în Suedia, iar Fane cu Sorin au avut o barcă ca şi a noastră, doar că fără electric. Din cele 16 ţări participante, doar cinci am tras bărcile la sorţi. Restul au venit cu ele de acasă... Altceva.
Antrenamente ziua 1
Concluziile le-am tras destul de repede. Vă scriu codat, pentru că sunt sigur că celelalte echipe ne urmăresc şi online. Joac a e la peştele ăla la care am avut noi prima etapă. Nu sunt mari şi nu mănâncă orice. Stau în locuri tipice şi mănâncă semnificativ mai bine pe năluci noi (cu M în loc de N), dar nu o să diversific prea mult asupra modelelor momentan... Am acoperit toată balt a , ne-am prins unde stau, am găsit şi nălucile potrivite şi speram să nu se schimbe mare lucru în concurs. Fraţii Berti au acoperit jumătatea de nord, iar noi , restul , jumătatea de sud. Am greblat toată zona şi suntem foarte încrezători în şansele noastre. În tot timpul ăsta, Andy a stat pe mal şi a rezolvat probleme de logistică, hărţi şi informaţii necesare pentru festivitatea de deschidere. O altă chestie cam nasoală e că peştii mănâncă mult mai bine dimineaţa, iar manşele sunt între orele 10 şi 16. Iar o chestie care încă ne bântuie a venit din partea unei echipe din Lituania , care pescuia pe mijlocul apei, pe adâncime de 9 metri, fără nicio structură în zonă, şi i-am văzut de două ori prinzând pe ș te. Nu ştim ce, că se fereau bine, dar ș alău sau chinez , nu e sigur (a dat Laurenţiu patru lanseuri şi n-a luat nimic ).
După finalul primei sesiuni de antrenament a urmat festivitatea de deschidere în Viljandi Music Hall, unde au fost întâmpinate toate echipele participante cu dineul festiv, un spectacol artistic de dans şi ceva socializare scurtă, urmată de prezentarea oficială a echipelor. Mâine urmează să încercăm să identificăm câteva locuri de back-up pe care să stea peştii ăia pe care i-am pescuit la Bicaz. Ştim sigur că sunt mulţi în lac, dar astăzi nu am reuşit să prindem decât unul şi am mai avut doar câteva urmări. O să fie cel puţin interesant, pentru că vremea se strică. Urmează două zile de ploi. Speram să găsim rapid soluţiile de care o să avem nevoie, să ne adaptăm repede, să gândim limpede şi să ne luăm deciziile corecte atunci când va trebui. Iar pentru ceilalţi participanţi, am mai aflat astăzi de la Eugen o superstiţie cu banană... cică dacă ai banane în barcă, nu prinzi. Aşadar, m ultă banana everyone!
Antrenamente ziua 2
Cum preconizam şi ieri, vremea s-a schimbat. Nu a plouat la fel de mult pe cât ne aşteptam, dar a fost o zi de toamnă în toată regula, cu cer închis şi câteva stropeli care să te facă să pierzi puţin timpul cu îmbrăcatul. Din păcate însă, peştii, în loc să mănânce mai bine, au mâncat mai prost, iar cea mai plauzibilă explicaţie este presiunea imensă care s-a pus pe lac în aceste zile. Probabil atâtea bărci nu a văzut niciodată acest lac, iar nivelul pescarilor aflaţi aici nu e chiar de neglijat. Am avut semnificativ mai puţine atacuri astăzi şi ne aşteptăm ca graficul să continue în aceeaşi manier ă şi în zilele care urmează. Astăzi, toate naţiunile s-au prins care e joa ca, din ce am observat noi. Majoritatea pescuiesc cam la fel, pe aceleaşi tipuri de zone de care vă povesteam ieri , şi joacă la două capete pentru a observa care e potenţialul piscicol al fiecărui metru cub de apă. Când spun că joacă la două capete, mă refer la faptul că unul dă la ştiuc ă şi celălalt , la biban. La sfârşitul antrenamentului, am tras la sorţi şi bărcile pentru mâine în felul următor: organizatorii au împărţit bărcile de închiriat în două grupe , în funcţie de capacitatea motoarelor. Există bărci cu 30 CP şi bărci peste 30 CP , iar fiecare ţară care nu a venit cu barca de acasă are două echipe de titulari, deci implicit două bărci. Fiecare ţară a tras la sorţi o barcă cu motor mai mare şi una cu motor mai mic. Arif a tras primul pentru echipa noastră şi , chit că între cele șase bărci cu motoare mici existau trei care aveau şi motor electric pe prova, nu am avut norocul să ne alegem cu niciuna din tre ele. Cea de-a doua barcă, cu motor mare, este însă chiar cel mai mare... Aici nu ne-am jucat şi am tras barca cu motor de 150 CP . Asta e şi bine, e şi rău... Laurenţiu cu Cristi pleacă mâine în prima grupă de la start şi clar o să se pună pe zona în care am avut cele mai multe prezentări. Iar după cele 5 minute prevăzute de regulament pleacă şi a doua grupă, în care se vor afla Eugen şi Petre. Practic, avem o barcă care o să pescuiască „mai pe mâna lor” , adică puţin mai static (Laurenţiu şi Cristi) şi încă o barcă care va pescui altfel decât şi-ar fi dorit (Eugen şi Petre), dar care vor profita de informaţiile noastre de pe mal şi vor pescui toate zonele/ochiurile ignorate de celelalte echipe. Trusele sunt făcute, cârligele ascuţite, temele făcute. Mai avem nevoie doar d e puţin noroc pentru a putea prinde peşti mai mari decât celelalte echipe, pentru că, mai mult ca sigur, nu va fi un joc al numerelor.
Concurs ziua 1
Prieteni, vă scriu aceste cuvinte de sub o piatră cu o greutate enormă , ce ne ap asă pe toţi pe umeri... Am fost lăsaţi fără cuvinte în fa ț a crudului clasament. Cu toate că nu am avut cele mai bune bărci, vremea a fost mai ok decât ieri, iar primele locuri pe care echipele noastre au pescuit astăzi au fost cele cu numărul cel mai mare de atacuri din zilele de antrenament. Logistic a a fost perfectă, comunicarea excelentă, dar cu toate astea nu am reuşit să punctăm cu nicio echipă . La primele cinci lanseuri ale dimineţii, fraţii German au prins o ştiucă care nu a fost de măsură şi din păcate a măsurat doar 44 cm. Au întins-o pe toate părţile... atât era. Şi au continuat să îşi vadă de treabă încrezători. Lângă ei, Cristi şi Laurenţiu stăteau pe un loc în care au avut atacuri în ambele zile de antrenament, MULTE, dar din păcate într-o oră de pescuit nu au reuşit să trezească interesul niciunei ştiuci. A urmat apoi cotrobăiala atentă a fiecărui coteţ găsit în antrenament, oricât de mic... NIMIC. În tot acest timp, ceilalţi patru oameni plasaţi strategic de jur împrejurul lacului, notam, film a m, fotografiam şi comunic a m TOT! După aproximativ 3 ore de pescuit intens şi foarte atent concentrat, ne-am dat seama că peştii nu răspund la fel ca în antrenamente şi alte echipe prind foarte rar câte un peşte (de cele mai multe ori, sub măsură). Comunicăm permanent tot ce vedem şi concluzia e clară: majoritatea echipelor pescuiesc cu minnow-uri mari la ştiuc ă , iar un mic procent merg la două capete şi încearcă unul la biban cu gume de 5-7 cm şi al doi lea om la ştiuc ă, inevitabil, minnow. Probabil s-au schimbat 50 de voblere prin bărcile noastre, niciunu l însă nu s-a dovedit a fi câştigător. Alte echipe au ales să pescuiască la biban între ape, complet diferit de ce suntem noi obişnuiţi, adică apa de 8-9 m şi bibani suspendaţi şi în continuă mişcare pe 3-4 metri... prinde-i dacă poţi!
Au fost echipe care au pescuit 6 ore pe acelaşi loc după biban, timp în care cea mai prolific ă a prins șase bucăţi, toţi pe jig între ape. Altele au pescuit drop-shot pe un platou mic în care apa nu avea 9 m, ci 6 m , iar peştii erau puţin mai jos , iar rezultatul a fost cam la fel. Cei mai cu lecţiile făcute însă, D E DEPARTE, au fost ruşii. Echip a formată din Panchekhin Aleksander şi Shanin Alexey a pescuit doar la ştiuc ă şi cu o altă abordare a locurilor... Pescuiau paralel cu malul, lansau cât puteau de departe, recuperau continuu (cu mici jerkuri) şi greblau zona din 50 în 50 cm. Sigur, îi ajută şi barc a, şi antrenamentul de o săptămână făcut pe lac, a fost un cumul de factori favorabili care a dat rezultat. Pescuiau la fel ca toate celelalte echipe care au prins ştiuc ă , cu minnow-uri, iar în total au avut șase punctabile şi patru nepunctabile de care ştim noi... or mai fi fost şi altele. Iar ca să vă faceţi o idee, următorii după ei au fost Lituania, cu nouă peşti la general , dintre care doar o ştiucă şi restul bibani. Noi am pescuit cu de toate peste tot şi la ştiuc ă, şi la biban, dar din păcate, în afară de o ştiucă sub măsură şi un biban scăpat pe drum de Laurenţiu, nu s-a lipit nimic.
Ca statistică, s-au prins din cele 16 naţiuni participante, 14 au prins peşte. (Noi şi Africa de Sud, suntem singurii cu gherlă totală . ) Din 32 de echipe individuale, 22 au prins peşte, iar ca fapt divers , dacă aveam câte o ştiucă de 45 cm de echipă, eram în primii 10 pe naţiuni. Noi ne plângem de lipsa peştelui acasă, dar în realitate Delta , pe natural, este Me c ca pe lângă băltoac a asta de 155 ha, care a fost bătută şi răs-bătută în ultimele zile. În fine... e nevoie şi de puţin noroc, să punctezi la asemenea concurs. Totuşi e şi mâine o zi. Şi chit că e o posibilitate mică, se poate c a multe echipe să nu prindă şi să prindem noi, iar astfel să mai salvăm din rezultat, dar oricât de bine ar fi, locul 1 în clasamentul FIPSED din ultimii 8 ani, îl vom pierde aici, în Estonia. Ne pare rău că v-am dezamăgit şi promitem c a mâine să facem tot ce ne stă în putere să spălăm ruşinea.
Dacă ieri vă spuneam să ne ţineţi pumnii, astăzi vă rugăm să ziceţi un „ Tatăl nostru ” pentru noi înainte de culcare, pentru că e nevoie de ajutor divin ca să ne mai ridicăm în primele 10 locuri. Avem nevoie maximă de noroc. Deşi am tras exact aceleaşi bărci ca şi ieri, deci până acum norocul nu a fost de partea noastră, suntem în continuare nerăbdători să aflăm ce ne rezervă ziua de mâine, dar mai ales ce le rezervă celorlalte echipe. Dar ca să încheiem cu o întâmplare amuzantă din concurs, vă aduc la cunoştinţă că, dintre toate cele 32 de echipe participante la campionat, două au fost sunate cu o oră înainte de finalul manşei şi anunţate ca un membru al echipajului va trebui să se prezinte, după finish, la controlul antidoping... Primul a fost un rus, dar al doilea... nimeni altul decât al nostru Laurenţiu „Gibilan” Andronic. Oricum ar fi şi oricare va fi rezultatul final de la această ediţie de mondiale, cu siguranţă va fi cel mai prost rezultat al echipei României din ultimii opt ani, iar asta ne dă de gândit tuturor.
Concurs ziua 2
Am încercat să scriu ceva ieri între finalul manşei şi festivitatea de premiere, dar nu am putut... iar după festivitatea de premiere , după ce am văzut podiumul şi bucuria câştigătorilor, nici să dorm n-am mai putut, d- apăi să mai scriu , încercând să fiu obiectiv şi limpede în gândire. N-am cum. Am adunat în două zile de concurs unul dintre cele mai ciudate mixuri de sentimente din viaţa mea. Stres, oboseal ă , frustrare, amărăciune, ruşine, nervi, milă, ciudă... mult. Şi asta în condiţiile în care cele două zile de antrenament au fost pline de energie pozitivă şi satisfacţie. Eram convinşi că nălucile şi zonele de pescuit găsite o să fie la fel şi în concurs. Doamne , cât ne-am înşelat. Dacă ne zicea cineva vineri seara că nu o să reuşim să prindem niciun peşte punctabil a doua zi, eram în stare să pariem toţi banii care îi aveam la noi şi mai ceream şi bani de acasă. Nici norocul nu a fost de partea noastră. În a doua zi, Eugen cu Petre au prins şi ştiuc ă, şi bibani, nepunctabili. Başca , pescuind la biban au avut şi o ştiucă care a tăiat. Cristi cu Laurenţiu la fel, bibani nepunctabili vreo doi şi încă unul scăpat pe drum, totu și pâna la final au reușit să puncteze cu o știucă (51 cm – Dragotă) și un biban (25 cm – Andronic). Am avut aceleaşi bărci urâte din prima manşă, motiv pentru care nu am avut mobilitate. Nu încerc să găsesc scuze... dar a fost un cumul de factori care , dacă nu ar fi existat, măcar ne oferea confortul psihologic în concurs, iar asta poate ar fi însemnat ceva.
Din punct ul de vedere al logisticii, concursul a fost superreuşit. Infrastructur ă , cazare, masă, perfect. Din punct ul de vedere al organizării, fără nicio falsă modestie, suntem la ani - lumină peste ei. Cât despre lac, bărci şi densitate piscicol ă , DEZASTRU! Toate ţările au spus că aşa ceva nu există. Nu se poate organiza un campionat mondial pe un lac de 155 ha, pe care să se navigheze cu limită de viteză la 30 km/h cu nişte bărci care glisează de la 40 km/h în sus şi din care se pescuieşte oribil. În plus , ca să fie treab ă treaba, aseară am aflat că anul trecut a fost pl ă suit industrial şi tot peştele mare a făcut paşi... Aşa se explică şi cea mai mare captură la doar 61 cm (adică pe natural la noi e vis). Peşti erau în lac, am văzut asta în prima zi de antrenament când am avut 15 atacuri de ştiuc ă clare, majoritatea la gume. Am pescuit special fără cârlige sau cu cârlige acoperite, tocmai pentru a le ţine ascunse şi ne î n ț epate. La biban am încercat în toate tehnicile specifice pe la noi şi nu am avut rezultate, câteva atacuri s enile şi doi prinşi, din tre care unul singur punctabil. Peştele , după două zile de antrenament cu 45 de bărci pe el, a fost bulversat total şi, ca să ai câteva atacuri, din care să sortezi 30% să fie punctabili, trebuia să pescuieşti în mişcare continuă, lentă, paralel pe mal şi cu minnow-uri de 12 cm de diferite adâncimi. Aşa se prindea şi numai pe anumite zone şi la un interval mare de timp. Dacă nu pescuiai aşa , aveai maxim un atac , şi ăla din bulan. Aşa au pescuit ruşii şi ne-au oferit o adevărată lecţie de pescuit, chit că au câştigat cu puţini peşti, iar dacă prindea şi cealaltă echipă a lor, erau sus de tot. La biban, l ituanienii au fost cei mai buni la strategia pe naţiuni, poate şi i talienii. Stăteau aproape 6 ore pe acelaşi loc, dar pescuiau diferit. Unii cu un Pater-Noster adaptat cu viermi de 5-6 cm, ceilalţi cu split-shot fin de tot cu lansete super moi şi jerkuieli scurte continue... 3 , 5 grame, apa de 6-8 metri, 6 ore... În afară de ei s-au mai remarcat câteva echipe, dar , personal , cred că restul au prins peşte din bulan. Astea două erau singurele echipe care pescuiau şi aveau habar ce fac cu precizie. Restul pescuiau în principal cu gume de 6 cm cu strune subţiri şi băteau malurile şi sperau la orice specie, răpitor să fie. Nu zic că restul erau pantofari – din contră, majoritatea pe care i-am văzut pescuind sunt artişti în adevăratul sens al cuvântului în pescuit. Doar că aia a fost cea mai rapidă şi mai adecvată strategie pentru toţi cei care nu erau antrenaţi şi nu ştiau care e joac a .
Motive putem găsi multe – bărci, năluci, antrenamente etc. Dar , din punctul meu de vedere , lucrurile sunt clare. Dacă ă sta ne e ţelul şi finalitatea campionatului intern, atunci trebuie să concurăm şi la noi acasă în exact aceleaşi condiţii. Ape, specii, regulament şi , mai ales , sistem de punctare. Ştim cu minim un an înainte care e locaţia următorului campionat mondial şi ce specii punctează, deci putem face un calendar competiţional de 4-5 etape care să se axeze perfect pe acea apă şi acele specii de peşti, iar la final să trimitem un lot elocvent pentru acea competiţie. Doar că trebuie să ne hotărâm dacă într-adevăr ne dorim chestia asta sau ne dorim să împăcăm pe toată lumea şi să fie bine numai la noi acasă...Acum suntem înapoi în Varşovia şi aşteptăm următorul avion spre casă şi ne gândim cât de bine credeam am fost pregătiţi logistic pentru competiţia asta şi cât de multe ne-au lipsit de fapt. Totuşi nu am fi putut fi prezenţi la această ediţie de campionat mondial fără suportul LRS, Neumarkt, Himalaya, Wing.ro şi Prosergrup, suport pentru care le mulţumim din suflet şi promitem că anul următor vom face tot posibilul să venim acasă cu cel puţin o cupă. Nu în ultimul rând, vrem să vă mulţumim vouă, celor care citiţi aceste rânduri, pentru că sunt sigur că , dacă vă interesează acest subiect, înseamnă că într-o oarecare măsur ă mai mică sau mai mare, ne-aţi susţinut. (Rareș Boeriu)
VIDEO
Final puternic și amărui.
I-am felicitat pe câștigători și am împărțit tuturor echipelor participante bere Neumarkt. Încă nu știm cum, dar au fost mai buni ca noi la această ediție a mondialelor. La anul ne revedem în Irlanda pe lacul Lough Ree, hai România!